- Editorial - nr. 427 / 26 Noiembrie, 2009 Suntem la 20 de ani de la revolutia din decembrie 1989, daca aceasta va fi fost revolutie, si continuam sa ne luptam cu putere pentru un ideal pe care-l visam de atata vreme, dar pe care nu l-am atins si nici nu stim daca vom reusi acest lucru. Desi suntem o republica semi-prezidentiala, scrutinul pentru alegerea presedintelui Romaniei a starnit de fiecare data interese si pasiuni partizane, la cotele cele mai inalte, iar separarea, incepand de anul acesta, a parlamentarelor de prezidentiale pare a fi ridicat miza la o cota si mai inalta. Pentru noul presedinte, candidatii s-au luptat in primul tur cu o incrancenare nemaiintalnita, folosind ca mijloace de convingere cam tot ce au avut la indemana: sume uriase de bani stoarse pe diferite cai din bugetul tarii, dar si din " cutia milei" destinata saracilor si celor in dificultate, garnisite cu inscenari de tot felul si cuvinte nepotrivite, intr-un jargon de mahala. Un arsenal intreg si colorat-murdar, cu scopul de a-i manipula pe alegatori si a-si devansa adversarii. O mascarada pe cinste, care a aratat in toata goliciunea ei starea de spirit a societatii romanesti de azi, dar mai ales nivelul actual de moralitate, cultura si civilizatie cu care ne prezentam noi in fata Europei. Principalii competitori cu sanse de a iesi invingatori, pentru a se devansa unul pe celalalt, s-au certat si ponegrit ca la usa cortului, in termenii cei mai abjecti, ca, in cele din urma, totul sa se dea uitarii, strangandu-si mainile cu cordialitate, stergand cu buretele peste orice diferente ideologice, dovedind ca ele nu exista, gata oricand pentru aliante, pentru ca , nu-i asa, setea de putere, atat de greu de potolit, nu numai ca fascineaza, dar este capabila sa ia oamenilor chiar si mintile. Constatam, astfel, cu fiecare scrutin, ca alegerile nu sunt altceva decat un ritual, parte comic, par