Al doilea tur al alegerilor prezidenţiale seamănă cu o partidă de poker, una în care pe masă este putere, influenţă, un munte de bani. Tensiunea depăşeşte cu mult limitele normalului, iar jucătorii trebuie să mizeze totul pe o carte şi să spere că au o mană mai bună decât adversarul. Sau, mă rog, să încerce să ademenească soarta, a se citi alegătorii, cum ştiu ei mai bine.

Antonescu a mizat pe Geoană, care poate fi (sau nu) asul din mânecă pentru viitorii cinci ani. Dacă Geoană va pierde, înfrângerea va reverba puternic în partidul său . N-aş băga mâna în foc că Antonescu va fi reales preşedintele PNL şi la viitorul congres, având în vedere că liberalii îşi doresc cu ardoare să guverneze din nou şi că toată lumea le face cu ochiul. Antonescu şi-a dat cuvântul că nu va colabora cu preşedintele Băsescu, dar poate că Tăriceanu sau un alt coleg cu ambiţii nu vor ţine atât de mult la cuvântul dat. În cazul lui Tăriceanu, n-ar fi prima oară. El de altfel a şi anunţat că este dispus să stea la masă cu cine face oferta mai bună.

Pentru Mircea Geoană, eşecul ar fi de asemenea devastator. În PSD există lideri care îşi doresc o victorie a candidatului lor numai de ochii lumii, în timp ce, pe la spate, uneltesc să preia frâiele. Nu imediat, dar până la primăvară cu siguranţă. Ion Iliescu face riduri mai adânci când partidul nu e la putere, iar Hrebenciuc nu suportă să-şi lase prietenii cu buzele umflate.

Opţiunile lui Traian Băsescu, cel puţin formal, le ştim: cinci ani la Cotroceni sau un an pe mare. Nu m-aş înghesui să spun că, fie şi în cazul unui eşec, Băsescu nu are viitor politic. Preşedintele este hărăzit cu calităţi care impresionează publicul; mai ales oamenii simpli, care se regăsesc în apucăturile fostului marinar. Totul e să vrea să o ia de la capăt.

Pe de altă parte, întreg PD-L joacă totul pe o carte. Dacă pierde Băsescu, democrat-liberali