Cât de întortocheate sunt căile Domnului! - sunt tentată să exclam, rememorând discuţia de acum doi ani cu profesorul nonagenar Nicolae Bacalbaşa, din Galaţi: "Neamul Bacalbaşa a venit din Pind, prin secolul al XIX-lea, şi s-a stabilit la Galaţi, să facă neguţătorie. Într-o zi, unuia dintre ei i s-a scufundat un vapor cu porci şi a dat faliment. Şi-atunci s-a mutat cu familia la Brăila. Ei sunt ramura «literaţilor».

Ceilalţi au plecat în Basarabia şi s-au întors în timpul războiului. Ei sunt sunt «negustorii»". Şi iată cum un "năcaz" cu câteva sute de porci înecaţi te poate "extrage" din lumea arginţilor zornăitori, deschizându-ţi "baierele pungii" pline de cuvinte meşteşugite. Dar, zice Călinescu, în Istoria literaturii române de la origini până în prezent, despre tatăl celor trei "literaţi" din neamul Bacalbaşa, Anton (părintele lui Moş Teacă), Ion C. (dramaturgul) şi Constantin (jurnalistul şi memorialistul): "Poliţaiul-şef din Brăila, Costache Bacalbaşa, originar din satul Telea judeţul Gorj, s-ar fi chemat Telescu şi şi-ar fi luat numele nou prin înfierea de un unchi din Galaţi, bacalbaşă, adică staroste de băcani" (un şef al negustorilor locali).

Pe cei trei fraţi, porniţi să cucerească lumea literelor, în Capitală, avea să-i unească nu doar ştiinţa de a mânui condeiul, aşa cum un scrimeur mânuie floreta, ci şi faptul că erau mari gurmanzi, pofticioşi dinaintea bucatelor. Oricare ar fi adevărul despre acest neam de machedoni, cert e că celor trei, dar mai cu seamă lui Constantin, le-a plăcut să mănânce bine şi pită din cea armânească şi baghetă fină, cu crustă crocantă şi miez pufos, coaptă, la Capşa sau la Grand Hotel du Boulevard, aproape la fel de bine ca la Paris. Şi nu ştiu dacă nu cumva din "hobby-ul" acesta de "gourmet", cuplat cu o atitudine nativă de "gourmand", s-a ivit pe lume şi cartea lui de bucate.

Poftă bună la