Toate confruntarile electorale pentru presedintie care sunt relevante pentru democratia din Romania s-au "transat" in turul al doilea, asta si din cauza constrangerilor constitutionale.

A fost intotdeauna important sprijinul pe care "perdantii" l-au acordat unuia sau altuia dintre alegatori, dar el nu a fost esential. Esentiala a fost "emotia" alegatorului.

1992: S-au intalnit in turul 2 Ion Iliescu (FDSN) si Emil Constantinescu (CDR)

In turul 1, Iliescu a obtinut 47,37% din voturi, iar Constantinescu 31,24%, iar Gheorghe Funar (PUNR) 10,87%, un procent record pentru un nationalist. Evident, in turul al doilea, in 11 octombrie 1992, Iliescu a castigat mandatul cu un procent record cu 61,43% fata de 38, 5% ale lui Constantinescu, voturile candidatului PUNR si ale altor votanti de stanga indreptandu-se catre Iliescu. FDSN a luat 27,7%, CDR (format din PNTCD si Partidul Alianta Civica, plus alte formatiuni mai mici) 20,16% iar FSN-ul lui Petre Roman 10,1%. Iliescu a incredintat formarea Guvernului lui Nicolae Vacaroiu, care a reusit sa obtina o majoritate fragila doar cu sprijin de la FDSN si de la PUNR. Acea coalitie care l-a mentinut la putere pe Vacaroiu timp de patru ani, intr-una din cele mai dificile perioade din punct de vedere economic pentru Romania a fost numita "monstruoasa coalitie". In opozitie au ramas CDR si UDMR.

1996: S-au intalnit in turul 2 Ion Iliescu (PDSR) si Emil Constantinescu (CDR)

Finalistii din 1996 au fost identici cu cei din 1992, insa victoria i-a apartinut de aceasta data lui Constantinescu datorita sprijinului oferit de USD (o coalitie de stanga din care facea parte PD-ul lui Petre Roman si PSDR-ul lui Cunescu) care a decis sa formeze majoritatea cu CDR, chiar intre cele doua tururi si numai dupa ce a obtinut promisiunea unor portofolii consistente. Si cu aportul UDMR, Constantinesu a reusit sa dea semn