Pe vremea aceea păstram toate ambalajele deosebite. Şi nu numai ambalajele. Erau colecţii cu care ne mândream de tot felul de nimicuri, pe-atunci foarte valoroase. De ce era deosebit un ambalaj de Rama sau de ce era valoros pentru mine un teanc de şerveţele diferite sau de chibrituri? Datorită rarităţii lor pe piaţă sau, în ultimul timp, chiar a inexistenţei. Iar colecţionarea era şi un mod plăcut de a ne petrece timpul liber.
Cartea "Uzina Flora" nu era dedicată doar dulciurilor. Până şi trei pliculeţe de la Dr Oetker (nu ştiu de la ce prafuri, că-s scrise toate în germană) şi un plic de supă (de vită) cehoslovacă sau poloneză am pus în ea la presat.
Însă cea mai faină frescă a epocii de aur fremătând de nevinovata contrabandă cu produse de pe alte meleaguri şi, cu siguranţă, cea care a presupus pentru mine cea mai multă migală la întins şi mai ales la curăţat este folia de staniol auriu bine netezită cu buricul degetului şi aproape intactă (o bucăţică mică, mică s-a lipit pe foaie, desprinzându-se de întreg) de la margarina "Rama delicatese", modelul de azi, dar nu şi folia şi parcă-parcă nici gustul. Ştiu că mă fascina ambalajul de-atunci al margarinei Rama şi de aceea tăiam din ea cu grijă feliuţe străvezii, ca nu cumva să distrug folia. Cu toate astea, au fost multe încercări până am reuşit să obţin în final una intactă, la care apoi a intervenit şi activitatea de "lingere" intensă a foliei, pentru îndepărtarea margarinei, care văd că a fost o reuşită, deoarece foaia nu păstrează urme de unsoare peste tot - doar în partea de jos, unde staniolul s-a cam lipit, iar hârtia a devenit ceva mai galbenă pe alocuri.
Acum, că am dat de această colecţie (pe care evident o voi păstra), îmi revin în minte celelalte. De cea de şerveţele de toate felurile, culorile, mărimile, modelele. Erau unele atât de fine, că nu aş fi crezut atunci c
