Să recapitulăm: Sorin Roşca Stănescu îi transmite preşedintelui Agenţiei Naţionale de Integritate, Cătălin Macovei, că ar avea un document care-l pune într-o lumină proastă pe şeful ANI. Drept urmare, are loc o întîlnire, mijlocită de Bogdan Chirieac, prieten cu Macovei. La întîlnire, SRS e de la început agresiv şi la pertu cu un demnitar al statului, timorat, care îi vorbeşte cu "dumneavoastră". În loc să spună "măi, scuză-mă, n-am ştiut despre ce e vorba, hai să mergem!", "prietenul" Chirieac asistă impasibil " pe alocuri rîzînd " la interogatoriu. SRS va scrie mai tîrziu. "Care şantaj?". Păi, să vedem: eu am un document care e nasol pentru tine şi vreau de la tine nişte informaţii " cum se cheamă asta?

Faptul că Macovei continuă discuţia şi după ce se lămureşte că era vorba despre un act banal (semnătură ca martor, înainte de a fi demnitar, pe un împrumut între persoane fizice) nu are, pînă la proba contrarie, decît două explicaţii: fie se temea că SRS îl are şi cu altceva la mînă, fie voia să-l provoace să spună cît mai multe. Oricum, cineva înregistrează atît conversaţia de la masă, cît şi pe cele din maşină, între cei doi "prieteni", şi apoi oferă înregistrarea unui ziar, care o face publică. Schimburile de replici " necontestate de către nici unul dintre cei trei " ne arată nu numai un demnitar ca o cîrpă şi doi ziarişti cu o moralitate foarte stranie, ci şi un limbaj, atitudini şi concepţii foarte departe de imaginea publică a cel puţin doi dintre ei.

Timp de 24 de ore, un singur alt canal de presă, B1 TV, discută cazul. Ulterior, îl ia la puricat toată lumea. Foarte repede însă, tema discuţiei deviază. Interesant nu pare atît răspunsul la întrebarea "a fost sau nu o tentativă de şantaj?". O fire suspicioasă ar putea crede că acest aspect a fost expediat pentru a evita discuţiile despre funie în casa spînzuratului.

Prioritar nu se doved