Conceptul de Unu pare sa fie cea mai dificila parte a filosofiei lui Plotin. Acest lucru se intampla fiindca el incearca sa exprime ceea ce nu poate fi exprimat. Plotin incearca de asemenea sa eludeze pe cat posibil paradoxurile si antinomiile care apar inevitabil intr-o astfel de opintire a mintii.
Experiment reusit deseori iar alteori nu, stabilirea unei claritati de opinie ramane piatra de incercare pentru metafizica lui Plotin. Fireste, aceasta concluzie apare atunci cand realizam ca, de fapt, sistemul lui Plotin ar trebui vazut ca impletire de sisteme. "Enneadele" ne dezvaluie, cu alte cuvinte, un manunchi de cai paralele sau intersectate ale gandirii. Pentru ca acest lucru sa rezulte dintr-o analiza cu pretentie de neechivocitate, este de ajuns sa urmarim manierele diferite si nu tocmai reconciliabile in care Plotin trateaza problema Unu-lui .
Un prim aspect al problematicii lui Unu este acela al ajungerii la Unu printr-o cautare metafizica sau teologica a cauzei prime, origine a tuturor lucrurilor. Plotin a instituit un algoritm personal si foarte orginal al acestei cautari, nedezvaluindu-si sursele, insa la o analiza mai atenta se pot decela izvoarele gandirii sale, care sunt indubitabil Platon si Aristotel, temeinic insusiti si perfect asimilati. Dar deseori, cu succes, rezulta din "Enneade" ca Nous-ul indeplineste aceasta functie (de cauza primara a tuturor lucrurilor), ca principiu prim al ordinii inteligibile rationale.
Asadar, acest tip de cautare nu ar avea nici un motiv sa-si continue drumul spre Unu, ea putand fi satisfacuta in contemplarea Nous-ului. Nous-ul apare la Plotin ca totalitate a finite. Intelectul reprezinta obiectul cunoasterii si in acelasi timp inteligenta care cunoaste. Este unitatea in dualitate a subiectului si obiectului. Diferitele modalitati prin care Plotin intelege sa trateze problema Unu-lui se pot rez
