Un avion alb, de mici dimensiuni, aterizează pe aeroportul Băneasa în timp ce Emil Boc traversează intersecția proaspăt asfaltată dintre bulevardul Aerogării și DN1. Se grăbește și e tot un zâmbet, iar ochelarii îi strălucesc în soarele orei 12 și cinci minute. Jurnaliștii îl iau rapid în primire pentru declarații, și primul ministru devine invizibil în spatele lor.

Nefiind constructor sau expert în trafic, nu mă interesează ce spune domnul Boc. Așa că prefer să-l abordez pe George, un muncitor de la Lena Construcoes, cu cercel în ureche și șapcă roșie. E mai nou în echipă, dar în ultimele săptămâni au muncit pe rupte. Mai e ceva de vopsit, de instalat conducte și de finisat, dar e mulțumit că au terminat cu câteva zile înainte de termen.

Lucrările de construcţie la pasajul subteran Băneasa au început în luna mai 2008, iar termenul inițial de finalizare a fost mai 2009. Ca mai toate construcțiile de la noi, lucrarea s-a prelungit vreo 8 luni, terorizând traficul de la intrarea pe DN1.

„Toate mașinile astea pe care le vezi acum sus o să treacă spre Otopeni pe dedesubt”, spune George, în timp ce un polițist zelos suflă puternic în fluier.

„Bretelele laterale o să fie folosite numai să faci stânga și dreapa, da și pentru transportu în comun”, zice el. „Nasol e c-aici o sa meargă șnur și o să se înfunde la Scânteia. ”

„Ș-atunci, ce-i de făcut?”, întreb eu.

„Pai, acolo trebuie un pasaj suprateran, ceva. Da am auzit că deja e un plan”, îmi spune el.

Ca să trec în partea de nord a pasajului, pentru câteva fotografii, mi-au trebuit câteva minute. Poliția acorda prioritate coloanelor de mașini, lăsându-i pe pietoni să aștepte destul de mult.

Din ce mi-am dat seama, pasajul s-a deschis traficului în jurul orei 12 și 10 minute, atunci când semafoarele s-au aprins și polițiștii au renunțat la fluiere.

Când s-au mai risipit spe