Am tot aşteptat să văd dacă Antonescu, "ultra-liberalul" Antonescu, are măcar un ciot de coloană vertebrală, dar eu, unul, nu am văzut nimic. A îmbrăcat liniştit costumul de marionetă la ordinul lui Patriciu, şi-a legat sforile la mâini şi, până la urmă, a ales calea servilismului: s-a făcut frate de cruce politică cu neo-comuniştii (pentru că în niciun caz nu-i pot considera social-democraţi pe pesedei!).

Astfel încât există posibilitatea ca în urma turului doi să avem un tablou de grup perfect încadrabil în categoria sordidului, exact ca pozele de generaţie ale nomenclaturii peceriste. Să facem în acest sens un scurt exerciţiu de imaginaţie. Imaginaţi-vă tabloul, apoi imaginaţi-vă că rândul de jos va fi ocupat de cele două manechine teleghidate, Antonescu şi Geoană, ambii ilucizi, ambii dezarticulaţi politic, ambii cu zâmbetul morbid-infam al lui Iliescu pictat pe figură şi ambii nimeriţi într-o aventură personală departe de interesele ţării. Apoi imaginaţi-vă că din rândul al doilea ne vor privi batjocoritor mercenarii mediatici ai mogulilor, în speţă Antenele 1, 2 şi 3 şi Realitatea TV. Şi mai imaginaţi-vă că pe rândul de sus, pe culmile cele mai înalte ale relicvariului securisto-comunist, vor veghea mândri, plini de ei, pocnind de scârbă şi scuipându-ne direct în faţă vechii şi, s-ar putea în curând, noii vampiri financiari ai ţării: Iliescu, Patriciu, Vântu, Vanghelie, Năstase şi Voiculescu. Cum vi se pare?

Acum, o întrebare: după două decenii în care ne-am mâncat jegul de sub unghii, am emigrat care pe unde a apucat şi am fost continuu măcinaţi de oroarea de-a fi români, tot asta alegem?

Bun. Să mă întorc la Antonescu. Unu la mână: este inadmisibil, un atac la adresa oricărei minime raţiuni politice, o aberaţie de proporţii, o greşeală distructivă, ca liberalismul să stea în aceeaşi oală cu social-democraţia. Sunt două doctrine între care