Cum o să ne îngropăm morţii dacă va intra în vigoare legea privind cimitirele, crematoriile umane şi serviciile funerare, al cărei proiect a trecut recent de Senat? Citind acest text la repezeală şi cu binecunoscuta frică de drobul de sare, gata şi isteria mediatică: Vai, nu ne mai putem boci morţii aşa cum au făcut-o moşii şi strămoşii! Dar de la un proiect de lege - e adevărat, cu unele neclarităţi - şi până la jalea că nu mai putem jeli este mult.
Citind textul acestui proiect de lege nu se poate spune că este limpede şi fără cusur, dar nici că este specificat expres ceva din cele acuzate. Frisoanele pe tema ambiguităţilor din proiectul amintit ar putea fi date de alte lucruri, nu de imposibilitatea de a duce la bun sfârşit un ritual tradiţional creştin de înmormântare.
CUM SĂ FIE CAPELA
S-a spus că nu vom putea să ne mai ţinem morţii în case şi să îi jelim în cele trei zile prevăzute în tradiţia religioasă creştin-ortodoxă şi că va interzis prin lege bocitul fie acasă, fie pe stradă până la cimitir, aşa cum se obişnuieşte în unele zone, mai ales rurale. Iată ce se spune în art. 2 (3): "Înmormântarea poate fi religioasă sau laică.
Înmormântarea religioasă are loc cu respectarea canoanelor şi a obiceiurilor bisericeşti. În cazul înmormântării laice, organizatorii stabilesc modul de desfăşurare a procesiunii funerare". Ceea ce lasă loc de interpretări este ceea ce scrie la articolul 8 (1), c, care spune că proprietarul cimitirului este obligat să asigure "spaţiul tehnic care să asigure temperatura de până la 15°C, premergător ceremoniei funerare".
Cuvântul "premergător" este cel care creează întrebarea: mortul trebuie ţinut în acest spaţiu, numit îndeobşte capelă, imediat după deces sau adus aici cu câteva ore înainte de ceremonia înmormântării, aşa cum se obişnuieşte cel mai adesea? Mai există o confuzie pe care
