Un întreg festival, o suită de concerte desfăşurate pe parcursul a două săptămâni, concerte camerale, apariţii solistice, un spectaculos concert al formaţiei de contrabaşi cuprinzând instrumentişti sosiţi din lumea cea largă a muzicii... sunt semne ale preţuirii pe care generaţiile mai tinere de muzicieni o arată maestrului lor, profesorului Ion Cheptea.

Cine n-a venit la Ateneu în prima sâmbătă a lunii, a pierdut un mare spectacol. Un spectacol în plan muzical, auditiv şi vizual. Nu ai prilejul să vezi prea des, adunaţi pe scenă, treizeci şi trei de contrabasişti împreună cu instrumentele lor. Instrumentele erau rostuite aidoma unor fiinţe aparent greoaie ce aşteptau răbdător să intre în acţiune. Mânuitorii lor s-au strâns din multe colţuri ale lumii, din Europa, din ţările continentului nord-american, din Japonia. S-au strâns pentru a-l sărbători pe maestrul lor, pe profesorul Ion Cheptea, un pedagog înnăscut care a dat lumii muzicale actuale zeci şi zeci de serii de instrumentişti pe care îi regăseşti peste tot în lumea cea mare a muzicii. Nu mi-l pot imagina pe profesorul Cheptea în postură de octogenar odihnindu-se în confortul spaţiului domestic. A fost şi este omul Conservatorului bucureştean, este dascălul apropiat de cei tineri, este spiritul viu al maestrului pasionat de instrumentul său; este profesorul nerăbdător a le transmite studenţilor săi tainele acestui instrument capabil de sonorităţi divers colorate, instrument de neînlocuit în orchestra simfonică. O face cu o dăruire emoţionantă. Din prea-plinul generozităţii sale a considerat firesc a da şansă fiecăruia dintre cei care i-au călcat pragul clasei. I-a încurajat pe toţi pentru a-şi găsi un loc demn în lumea necuprinsă a muzicii. Un întreg festival, o suită de concerte desfăşurate pe durata a două săptămâni, concerte camerale, apariţii solistice în compania orchestrei Filarmonicii