"Chiar inainte sa adoarma, Regina se intreba ce s-ar intampla cu ea si cu familia ei daca ar iesi victorios un guvern republican; acesta era cosmarul Reginei." Cosmarul chiar devine realitate: Partidul Republican al Poporului condus de Jack Barker iese invingator in algeri, cu o majoritate zdrobitoare si famila regala este mutata intr-un cartier social, in case darapanate, alaturi de familii fara venituri, si obligata sa traiasca din ajutoarele sociale. Acesta este inceputul romanului "Regina si cu mine"*) de Sue Townsend.
Nu stiu daca in alta parte a lumii, la noi sau in Occident, un scriitor care ar fi scris o carte asemanatoare n-ar fi avut de suferit, iar produsul imaginatiei sale n-ar fi fost interzis sau supus cenzurii. Nu s-a intamplat deloc asa cu cartea lui Sue Townsend, primit cu amuzament, vandut bine si intampinat de critica cu exclamatii de genul celei din Daily Telegraph: "Captivanta, spumoasa, ironica, tandra, isteata, plina de haz... razi in hohote si n-o poti lasa din mana." Ziarul a subliniat absolut toate calitatile romanului care e o satira a vietii britanice, a politicii si politicianismului, chiar a familiei regale.
Odata abolita monarhia si tara transformate in Marea Britanie Populara, membrii familiei regale sunt mutati intr-un cartier foarte sarac, in locuinte sociale, mici, degradate, murdare, cu peretii subtiri prin care auzi tot ce fac vecinii sarantoci. Li se permite fiecaruia sa ia o parte dintre lucruri, care, fireste, nu incap in noile apartamente, canapelele trebuie taiate cu fierastraul, covoarele injumatatite, tablourile si vesela stranse mormane s.a.m.d. In urma lor, se impune demagogia: "Cetateni, nu mai suntem supusi! Fiecare barbat, femeie sau copil din tara asta poate sa-si tina astazi capul sus, eliberat in sfarsit de jugul sistemului de clasa care ne-a otravit societatea atata amar de vreme. De azi inainte, to
