În această pagină nu veţi afla nimic nou despre politica de la Bucureşti, ci despre cea mai gravă nerealizare a guvernelor româneşti de după 1989. Indiferent de mersul economiei, sistemul de sănătate publică din România a fost şi a rămas subfinanţat. În 2007, un an caracterizat de creştere economică, statul român cheltuia cu sănătatea cel mai puţin din Europa, cu excepţia Albaniei. O conduită inexplicabilă practicată de-a lungul ultimelor două decenii de guvernanţi, indiferent de culoarea lor politică. Efectul este implacabil: suntem cel mai bolnav popor din Uniunea Europeană, conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.
Societatea Academică Română încearcă, prin publicarea repetată a unor rapoarte, să atragă atenţia populaţiei asupra dezinteresului manifestat de clasa politică faţă de sănătatea românilor. Nu este un demers politic întrucât fiecare partid, aflat pe rând la guvernare, a dat dovadă de incompetenţă sau dezinteres. Guvernele unor ţări precum Madagascarul sau Burundi sunt mai preocupate de sănătatea populaţiei, alocând sistemului sanitar un procent mai mare din PIB decât România. Iar perspectivele pentru 2010 sunt negre.
Preocupaţi de campania electorală, politicienii ignoră blocajul financiar deja prezent în sistem. Ministerul Sănătăţii nu mai dispune de fonduri pentru compensarea medicamentelor şi asigurarea tratamentelor din spitale încă din luna octombrie. Una din zece farmacii româneşti va intra în faliment în următoarele luni, iar jumătate dintre farmaciile din mediul rural vor fi silite să-şi suspende activitatea până ce statul va putea să-şi achite datoriile. Distribuitorii de medicamente sunt hotărâţi să sisteze livrările către spitale şi farmacii din cauza datoriilor mari acumulate de acestea. Iar statul nu mai are bani!
Dar cauza nu este doar criza economică, ci şi risipa ridicată la rang de politică. S-a ajuns ca, în pr
