Anul trecut, cu prilejul jubileului de 90 de ani de la Unirea Transilvaniei cu Regatul Romaniei, am redat pe larg demersurile si lupta dusa de corifeii acelui act istoric prin care o buna parte din pamantul stramosesc a revenit la patria mama, relatand actiunile de mare curaj, desfasurate de ilustrii nostri patrioti ardeleni precum Iuliu Maniu, Al. Vaida-Voevod, Vasile Goldis, Aurel Lazar, Aurel Vlad, stefan Cicio Pop etc., urmati de toata acea pleiada de tineri ce urmau studii la Budapesta, Viena, Praga etc.
De aceea, in prima parte a textului de fata, inspirat de numeroasele volume ale unor istorici ce au consemnat eveninentele de atunci, vom impartasi cititorilor impresiile edificatoare ale unor participanti la Adunarea Nationala de la Alba Iulia, impresii care sunt edificatoare pentru insufletirea generala care i-a cuprins pe romanii de pe intregul teritoriu al Transilvaniei, in preajma, in timpul si dupa implinrea acestui vis de veacuri al ardelenilor...
Lucian Blaga: "Pentru marea, istorica, Adunare Nationala de la Alba Iulia unde s-a hotarat alipirea Transilvaniei la patria-mama n-a fost nevoie de o deosebita pregatire a opiniei publice. Pregatirea se facuse vreme de sute de ani. In dimineata zilei de 1 decembrie, ca la un semnal, lumea romaneasca a purces spre Alba Iulia (spre Balgrad, cum ii spuneam noi (...) pe jos si cu carutele. Am renuntat la calatoria cu trenul, caci pana la Alba Iulia nu erau decat 16 km.
Era o dimineata rece, de iarna, (...). Pe o parte a soselei se duceau spre Alba Iulia, scartaind prin fagasele zapezii, carutele romanesti. Buchete de chiote si bucurie, alcatuind un singur tir, iar pe cealalalta parte se retragea in aceeasi directie, armata germana ce venea din Romania, tun dupa tun, ca niste pumni stransi al tacerii. Soldatii germani, fumegand linistiti din pipe, se uitau mirati dupa carutele noast
