Un altfel de politică nu există. Campaniile electorale sunt, prin definiţie, momente în care toate armele unui partid sunt scoase la bătaie. Eleganţa, dacă ea există, nu este o carte câştigătoare. “În disperarea lor o să vină în zilele următoare cu atacuri şi mai urâte, cu fabricaţiuni, cu tot soiul de filmulţe şi stenograme şi de porcării la care se pricep, scurse către presă, într-un mod jegos şi jalnic de a face politică”. Astea sunt vorbele lui Mircea Geoană despre Traian Băsescu şi PDL, cu doar o zi înaintea difuzării filmului (sau a trucajului) în care Băsescu loveşte un copil. Şi să nu spuneţi că PSD-ul nu are nimic de a face cu alegerea momentului. Imaginea diplomatului, a omului cu ştaif, e făcută ţăndări de propria sa echipă de campanie. Îndrăzneala de a spera într-un altfel de politică e inutilă. După cum, înregistrările Chireac-SRS-Cătalin Macovei, în care se vorbeşte despre cum sifonează Mircea Geoană bani din fondurile PSD-ului, demonstrează că o campanie electorală dusă pe lupta dintre principii şi programe este imposibilă. Şi pe bună dreptate. Atâta vreme cât există o masă de manevră electorală, compusă din oameni cu studii minime şi analfabeţi de facto, ideile nu contează. Imaginile grăitoare, înregistrările elocvente, acestea sunt pe gustul lor, al votanţilor fără darul desluşirii slovei. Concret, votul a o sută de absolvenţi de facultate, care de bine, de rău, mai citesc un ziar, o carte, care au un dram de simţ critic şi o memorie mai lungă de şaşe luni, este complet anihilat de o sută de ţărani cu două sau trei clase, a căror singură pasiune majoră vine în formă lichidă, de câteva ori pe zi. Îndrăzneala de a spera că poţi convinge cu argumente raţionale nişte indivizi a căror viaţă nu a avut niciodată ceva de-a face cu raţiunea, este deşartă. Singurul mod în care eu văd rezolvarea acestei situaţii este excluderea de pe buletinelor de vot a