Sîntem ocupaţi pînă peste cap cu Băsescu şi Geoană, cu autobuzele de votanţi şi poticnelile în organizarea alegerilor. Facem scenarii pentru turul al doilea, iar unul dintre cuvintele aproape mitice ale vremurilor noastre " "proiect" " revine în forţă: dl Iohannis, primarul Sibiului, nu mai e doar un posibil viitor premier, ci " în termenii dlui Crin Antonescu " a devenit "proiectul Iohannis". Ne batem capul cu "mogulii", cu televiziunile şi sondajele lor "manipulatoare", întoarcem pe toate feţele, în talk-show-uri delirante, fiecare declaraţie a candidaţilor, a contra-candidaţilor, a miniştrilor încă în funcţie, a şefilor de grupuri parlamentare, a şefilor şi sub-şefilor de campanie electorală. Din cînd în cînd ne mai aducem aminte că e criză şi ne indignăm că "guvernul nu face nimic", uitînd că de fapt nici n-avem guvern şi " cum să spun pe scurt? " că nu prea îl aveam nici cînd l-am avut. Între "dezamăgiţii de Băsescu" care strigă peste tot că "trebuie neapărat să scăpăm de el" şi "încă-speriaţii de Iliescu" care strigă peste tot că Mircea Geoană e doar o marionetă de partid (deci trebuie neapărat să iasă Băsescu), noi, ceilalţi, care credem că nici unul dintre cei doi nu are în buzunar cheile paradisului românesc (ci sînt doar nişte buni reprezentanţi ai micului infern în care trăim), aşteptăm să treacă şi turul al doilea, ca să putem rosti apoi, convinşi de propria banalitate, replica aceea din filmele americane cu happy-end: "viaţa merge înainte".

În aceste condiţii, ştirea că liderii europeni au căzut la învoială pentru desemnarea primului preşedinte al Consiliului European, în persoana belgianului Herman Van Rompuy, s-a strecurat discret prin telejurnale şi prin cîte un ziar şi acolo a rămas. Din jumătatea de miliard de cetăţeni europeni, pe care noul preşedinte îi va reprezenta de-acum înainte în relaţiile cu SUA, China, ONU şi alte state ori enti