Dragostea faţă de meseria mamei a făcut-o să aleagă acelaşi drum în viaţă. A devenit institutor, dar are şi o pasiune: voluntariatul.

Moşteneşte talentul mamei de a se dărui copiilor. Susţine însă că e mai degrabă o influenţă din partea mamei sale, de profesie educator, pentru a alege o carieră în acest domeniu, dar şi din partea învăţătoarei ei. „A fost influenţă din familie, mama fiind educatoare, dar şi dragostea pe care i-am purtat-o învăţătoarei mele, care a ocupat acelaşi loc cu mama. Ea m-a influenţat mult să practic aceeaşi meserie“, îşi aminteşte Rosemarie, care nu pierdea ocazia să asiste la clasa mamei de câte ori putea. După absolvirea Liceului Pedagogic din Severin, a încercat de două ori la facultatea de română-franceză şi o dată la Drept. Picând cu brio, a decis să schimbe Oltenia cu Banatul. A intrat, la Lugoj, la Drept şi, apoi, la Timişoara, la Ştiinţe Economice.

„Pentru că a fost primul an când s-a mers pe concurs de dosare, am optat pentru Ştiinţe Economice, unde am şi intrat“, îşi continuă povestea vieţii Rosemarie Cocoană. Visul ei de a avea aceeaşi meserie cu a mamei s-a realizat în urmă cu 14 ani. „Sunt colegă cu fosta mea învăţătoare, căreia îi spun şi acum „tovarăşa“, în semn de respect şi dragoste“, ne mărturiseşte Rose, cum îi spun colegii.

Conduce o asociaţie nonguvernamentală

Tot ceea ce face, face din pasiune. Pe lângă lucrul cu copiii, Rosemarie adoră voluntariatul. A înfiinţat chiar şi o asociaţie nonguvernamentală, ale cărei acţiuni sunt cu şi pentru tineri. „De când am început să lucrez în învăţământ, am făcut voluntariat, dar la vremea respectivă, acest concept nu era cunoscut şi înţeles de cei din jur”, ne spune tânăra. Acum, ea este preşedintele Asociaţiei comunităţii Eşelniţa „Cazanele Dunării“, asociaţie înfiinţată în urmă cu patru ani şi care numără în prezent circa 40 de membri. Când ne-am