Lumea închisă şi, în acelaşi timp, extrem de atomizată a personajelor comunică doar la nivel superficial. Nu există o reală coagulare şi comunitate nici de idei, nici comportamentală, şi cu atât mai puţin una de limbaj. Talliaferro şi-a asumat rolul de "negociator" între aceste lumi disparate, aducând la numitorul comun aspiraţiile personajelor şi propria sa părere despre ele. Talliaferro e, de fapt, un pseudo-mediator, aşa cum eroii lui Henry James, în The Ambassadors, sunt emisari obsedaţi parcă să găsească o modalitate de a nu-şi îndeplini misiunea. Negustor de lenjerie feminină, probabil impotent, el trăieşte sexualitatea cu o neobosită fervoare - dar strict teoretic. În mintea lui, vocaţia artistului e să atragă, prin creaţie, femeile, arta fiind doar o complicată strategie a seducţiei, dacă nu chiar un fel de vrăjitorie modernă. Pentru el, "arta nu e decât un camuflaj convenabil pentru acuplare."

Fireşte că viziunea lui Talliaferro e limitată şi că personajele acţionează în conformitate cu alte coduri decât cele fixate în mintea bizarului negustor de lenjerie. Personaj fără substanţă, el se lasă umplut de cuvintele celorlalţi protagonişti, fără a fi capabil de o judecată echilibrată a ceea ce vede şi aude. Probabil că felul în care i se adresează Gordon Patriciei Robyn, împrumutând cuvintele lui Cyrano de Bergerac: "Numele tău e asemeni unui clopoţel de aur ce atârnă în inima mea" i s-ar fi părut de-o perfectă platitudine. Nu totul poate fi redus, însă, la activitatea sexuală, chiar dacă multe dintre personajele de pe Nausikaa se află într-o neobosită căutare a perechii. Talliaferro însuşi e vânat, pas cu pas, de doamna Maurier, ale cărei superficialitate şi naivitate ascund, de fapt, o autentică dramă umană.

Pentru Talliaferro, discuţiile despre artă, sensul creaţiei, ba chiar cele despre conflictul între localism şi regionalism