Orice telespectator român s-a uitat cel puțin o singură dată la o emisiune de analiză sportivă. Minutul 91, Procesul sau Recursul etapei sau oricare alta. Și asta pentru că poporul are o apetență crescută pentru scandal și controverse. Orgolii nemăsurate, fanatism și pe alocuri lipsă de obiectivitate. Așa “analizează” românii, din fața televizorului, fazele în care sunt implicați favoriții.

Aseară am avut ocazia s-a urmăresc gestul președintelui Băsescu din campania electorală din 2004 când se presupune că a lovit cu pumnul un copil. Nu sunt expert și nu pot emite verdicte vis a vis de veridicitatea imaginilor. Dar zâmbesc pentru că un asemenea gest este întors pe toate fețele în emisiunile de profil. Vă aduceți aminte de celebrele fraze ale lui Ion Crăciunescu “poziția nefirească a mâinii” sau “fanta de lumină”? Ele sunt cât se poate de potrivite și în bătălia electorală pe care o privim, mai implicați sau mai detașați. Oamenii din sport cred că pot comenta mult mai bine decât analiștii politici acest gen de faze pentru că le au deja în sânge.

Ceea ce se desprinde însă de aici este mizeria pe care trebuie o să suportăm în orice domeniu de activitate, iar sportul pare să reprezinte un model (din pacate se aleg doar părțile negative) pentru întreaga societate. De ce spun asta? Pentru că acești oameni preferă doar părțile de can-can, de beții, de arbitraje pentru a le transpune și în celelalte domenii și uită sau ignoră performanța. Despre cea din urmă se vorbește foarte puțin. Și atunci nu îmi rămâne decât să mă întreb, retoric binențeles, de ce politicienii nu vorbesc despre proiectele pe care le au pentru a scoate o țară din criză, despre ideile de guvernare viabile sau despre performanțele la care își propun să ajungă la capătul unui mandat de 5 ani? Singurul răspuns pe care eu unul îl găsesc este acela că proiectele nu există cu adevărat, nu au subs