Mircea Marian: „Nu a trecut nici o zi de când Antonescu se năpustea ca o fiară asupra mogulilor, că liderul liberal a şi redevenit mascota favorită a posturilor Realitatea şi Antena”.

Seară de seară, acelaşi spectacol: dacă Geoană este la Răzvan Dumitrescu, Crin Antonescu se desfată la Gabi Firea, iar atunci când preşedintele PSD ascultă stoic discursurile lui Gâdea, liderul liberal moţăie în emisiunea celui pe care Badea l-a numit „Zeul somnului”, Adrian Ursu.

Până la un punct, îl înţeleg pe Antonescu. Obiectivul său este să-l dea jos pe Băsescu, să-l pună premier pe Johannis şi să-şi readucă la guvernare partidul înfometat după un an în opoziţie. Nimic nefiresc, inclusiv faptul că pentru a-şi atinge aceste scopuri îl ajută pe Geoană să ajungă preşedinte.

Poate că acceptabil ar fi chiar şi comportamentul de urs în lanţ, pus de moderatorii lui Vîntu şi Voiculescu să bată din palme la fiecare atac anti-Băsescu. Dar ceea ce mă îngrijorează este soarta presei, dacă Geoană şi Antonescu vor ajunge la putere.

Da, ştiu că nici Băsescu nu a avut vreo înţelegere pentru democraţie, în general, şi pentru presă, în particular. Omul nu s-a luptat doar cu mogulii, ci cu orice ziarist care-i stătea în cale. Dar niciodată nu ne-a înfipt cuţitul pe la spate şi n-a cerut să fie daţi afară jurnalişti incomozi, cel puţin după ştiinţa mea. Şi nici nu a încercat să ne sufoce din punct de vedere economic sau să ne şpăguiască, aşa cum s-a întâmplat în guvernarea Năstase.

Poate că este normal ca Antonescu să prefere întrebările pufoase ale doamnei Firea. Orice om se simte bine când e periat şi poate perora fără să-l contrazică nimeni. Dar când vreun ziarist are impertinenţa să conteste imaculatul guvern Johannis, liderul liberal se răţoieşte scandalizat la „omuleţii” care-şi permit o astfel de blasfemie.

Şi teamă î