Continuam sa publicam fragmente din aceasta lucrare ce reprezinta o premiera in literatura romaneasca de specialitate, fiind o prezentare exhaustiva a istoriei primului guvern revolutionar romanesc, din iunie-septembrie 1848. Emanuel Badescu a reusit sa reinvie evenimentele de la 1848 zi dupa zi, aproape ora dupa ora, transformand istoria acelor zile intr-un remarcabil text, care se citeste pe nerasuflate si care, in plus, e doldora de informatii, majoritatea inedite. Fapt si mai interesant, autorul incearca sa dea un raspuns unui sir de intrebari suspendate pana astazi.
Marti, 29 iunie
In jurul orei 4, escortati de doua companii, membrii guvernului - exceptandu-i pe Neofit, Bratianu si Heliade - dadeau bir cu fugitii. Deveneau - vorba mitropolitului - niste "indivizi". Poporul principatului, bucurestenii, nimeni dintre cei multi pusi sa jure pe "Constitutie" nu fusese consultat. Era un act de lasitate, dar si de tradare a juramantului, a poporului care - desi amenintat de o invazie ruseasca - dormea linistit, bizuindu-se pe guvern. Se va trezi in alt sistem si sub alt regim. Un emisar trimis de consulul rus, sosit cu totul "intamplator" dupa fuga guvernului revolutionar, ii transmitea expres lui Neofit sa-l numeasca in functia de caimacam pe banul Gheorghe Filipescu. Chemandu-i pe boieri sa le prezinte noua situatie politica si vointa consulului rus, mitropolitul a avut surpriza sa constate ca banul Theodor Vacarescu si marele vornic Emanoil Baleanu refuza propunerea lui von Kotzebue. Se intamplase ceva cu valahii in aceste 20 de zile... Fara sa le pese de von Kotzebue si de "porunca" lui, insotiti de cativa boieri, s-au dus la Palatul Domnesc si s-au autonumit caimacami ai Printipatului Tarii Romanesti "pe temeiul art. 18 din Regulamentul Organic", cum specificau in proclamatie. Asezata pe ziduri, alaturi de circulara lui Neof
