Coordonează Centrul de Asistenţă Psihopedagogică (CJAP) Bistriţa-Năsăud, o instituţie care se străduieşte, cu o mână de specialişti, să asigure consilierea psihologică a şcolarilor din 426 de instituţii de învăţământ din judeţ.
Ioan Orban şi-a dorit atât de mult să fie psiholog cu acte în regulă încât şi-a dublat practic studiile universitare pentru a fi acceptat în breaslă, iar acum s-a apucat şi de doctorat. A terminat prima facultate, de Asistenţa Socială, la Universitatea Babeş-Bolyai în urmă cu 12 ani. Pentru că erau primele generaţii ale unor facultăţi surori, nou înfiinţate, între care se număra Psihopedagogia Specială, Psihologia şi Pedagogie sau Sociologia, studenţii au trecut prin curicule experimentale. Aşa s-au trezit absolvenţi doldora de informaţii, dozate însă insuficient şi fără corespondent pe piaţa muncii. „După ce am luat licenţa, am constat că nu prea am unde să mă angajez. Primăriile nu ne băgau în seamă pentru că angajau asistenţi sociali cu studii medii, iar în şcoli nu eram primiţi ca profesori calificaţi, pentru că se spunea că nu există disciplină de asistenţă socială ca disciplină de predare", îşi aminteşte începuturile meseriei Ioan Orban.
A trecut prin toate în munca de psiholog
A lucrat pe rând ca logoped, psihodiagnostician şi în general cam tot ce presupunea munca de psiholog în învăţământul special. Însă doar cu titlul de suplinitor, în pofida a patru ani de specializare la Universitatea Babeş Bolyai. Pentru a compensa, Orban s-a pus din nou cu burta pe cursurile universitare. A mai făcut câţiva ani de Facultate de Psihologie de data această, după ce a reuşit să-şi echivaleze un an de studiu. Până la mult dorita diplomă de psiholog a mai avut de trecut un hop: licenţa pe care a trebuit să o susţină la Universitatea din Bucureşti, adeptă a şcolii de psihanaliză, în timp ce studiile şi toată formarea sa a u
