De peste 30 de ani tranşează porci şi vite şi meseria nu mai are secrete pentru el. Într-o oră, n-are ce face cu un porc.
„Mi-a plăcut meseria de mic copil, am vrut să ştiu să fac ceva bine şi am luat-o pe calea asta. Întâi am fost ucenic", îşi începe povestea Ion Popescu, măcelarul cu cea mai mare experienţă în domeniu care lucrează în Halele Centrale din Ploieşti. De-a lungul timpului a lucrat ca tranşator şi la abatorul din localitate şi a făcut şcoala de preparator de mezeluri.
„De la început am lucrat vită, porc... Dacă îţi place meseria, automat o faci cu drag, cu plăcere, ca orice meserie. Mie, de exemplu, îmi place să lucrez, să stau la serviciu. Trebuie să ştii să tai carnea, pe calităţi, să o serveşti..., trebuie să respecţi clienţii, să le vorbeşti frumos, să ai marfa frumos expusă în vitrină...", vorbeşte măcelarul despre modul în care trebuie să-şi faci meseria, pentru a atrage clienţii la boxă. Mai ales acum, când vânzarea nu mai este ca altă dată. Ca unul care a lucrat în branşă şi înainte de Revoluţie, spune că atunci se tranşau, de exemplu, mai mulţi porci. „Se lucra mai mult şi se vindea mult mai mult. Acum nu mai este ca înainte, acum cumpără lumea din comerţ. Cei de la ţară mai cresc porc, pe la oraş prea puţini. Înainte avea valoare banul, cumpăra lumea... şi erau industrii separate, era industria cărnii şi industria alimentară. Acum, mai ales, fiind criză, oamenii mai renunţă. Ar mânca, dar nu au bani. Pe vremea comuniştilor se tranşau aproape patru tone de carne pe zi", explică Ion Popescu. Măcelar şi în familie Cel căruia colegii îi spun nea Ion a crescut şi el porci în curte şi, bineînţeles, la vreme de Ignat nu lăsa pe altcineva să-i taie şi să-i tranşeze. A fost şi este şi acum solicitat de prieteni, rude şi vecini să-i ajute, dar nu prea mai are timpul să o facă. „Am programul lung de lucru şi, în cel mai bun caz, dacă taie
