Prin 98, noaptea la RFI tot ascultam o piesă. Teribilă piesă. Mi se parea un soi de romanţă electronică. Luate separat, vocea şi intrumentele, veneau din locuri extrem de diferite. Suprapuse, făceau o atmosferă ciudată, însă extrem de confortabilă. Era şi puţină bossa nova acolo. Era Quel Dommage. Am aflat după ceva vreme şi ceva intervenţii la prietenii de la RFI. Până la urmă am facut rost de tot albumul (Tatoo). Pentru mine Jay-Jay a fost tot timpul fascinat. Vocea extrem de pătrunzătoare, instrumentele suprapuse peste ea, totul. Extrem de planant.
In materie de setlist, o sa avem parte de peste 20 de piese. Iată ce a cântat pe 23 sptembrie în Montreal:
Alone Again
Milan Madrid Chicago Paris
Far Away
Wonder Wonders
She Doesn’t Live Here Anymore
Only For You
Escape
It Hurts Me So
Humiliation
Believe In Us
Lightning Strikes
Liar
Kate
Rush
On the Radio
Tomorrow
So Tell the Girls that I am Backk in Town
Rocks In Pockets / Prequiem
I’m Older Now
My Mother’s Grave
Broken Nose
She’s Mine But I’m Not Hers
Jose Gonzalez… sau cum poate o reclamă să facă un artist. Fără reclama de la Sony Bravia, Jose rămânea probabil un artist obscur. Asta nu scade nu nimic valoarea lui. Insă el a avut parte de o “oră astrală”. Decizia gigantului Sony de a pune pe o reclamă piesa Heartbeats. Care culmea… nici măcar nu-i a lui Jose. Iată un caz, printre multe altele, în care un artist este descoperit în urma unei reclame. Diferenţele dintre The Knife şi Jose sunt multe. Prima ar fi că una este puternic instrumentată iar cealaltă este acustică. Apoi vocile. Cea a lui Karin, uşor ţipată, puţin isterică. Cea a lui Jose calmă. Aici îl vedem cu o altă preluare, după Joy Division. Love Will Tear Us Apart.
Cei doi cânt
