Aseară, în timp ce urmăream povestea cu Băsescu și copilul, dau pe Twitter peste următorul comentariu: genial titlul de la otv! “ne intalnim in sfarsit cu oana zavoranu, care a suferit o complicata operatie de CLONARE”. Mă amuz și mut pe OTV. Unde ce văd? Diaconescu și diverși invitați se ocupau de cazul Băsescu, iar Oana Zăvoranu făcea treișpe-paișpe, așteptând să-i vină rândul cu clonarea. Se mai băga în seamă, din când în când, cu un tip care susținea că filmulețul e trucat, mai dădea un SMS, mai spunea ce-o “curiozitează” pe ea, își mai aranja pletele, se mai uita pe pereți etc. Era evident că se plictisește și că apariția imprevizibilă a scandalului politic îi dăduse complet peste cap programul. Și chiar avea dreptate femeia să se simtă încurcată și deranjată. Păi, cum vine aia? Suferi “o complicată operație de clonare” și, după aia, când să vii și tu, ca omul, la televizor, să ți-o prezinți în fața poporului, apar unii cu un film de acum cinci ani și ți se bagă-n față? Sar așa, peste rând, ca nesimțiții? Nu e normal așa ceva. Propun să se lucreze, de-acum încolo, cu programări ferme. Cine vrea să mai dea drumul la un film, la o poză, la un bilețel, la o mizerie, ceva, să se anunțe din timp și să aștepte să-i vină rândul. Ne batem joc de oamenii care se clonează sau cum? Mâine-poimâine, își schimbă Oana creierul cu al lui Pepe, printr-o operație și mai complicată, și i se bagă iar vreun neavenit în față, la televizor? Timpul oamenilor costă bani, nene, nu ne putem permite să ne batem joc de el. Ia, încolonarea la coadă rapid, că altfel iese nasol. Dă Oana de pământ și cu Băsescu, și cu mogulii, și cu toți.
Aseară, în timp ce urmăream povestea cu Băsescu și copilul, dau pe Twitter peste următorul comentariu: genial titlul de la otv! “ne intalnim in sfarsit cu oana zavoranu, care a suferit o complicata operatie de CLONARE”. Mă amuz și mut pe OTV. Unde c
