A avea Parkinson este o situaţie care îl pune la încercare atât pe cel bolnav, cât şi pe cei apropiaţi lui.

Boala este o problemă neurologică ce scade capacitatea persoanei afectate de a-şi controla mişcările corpului. Apare mai ales după vârsta de 50 de ani şi se manifestă prin rigiditate musculară, tremurături necontrolate şi prin încetinirea sau chiar prin pierderea capacităţii de a face anumite mişcări.

Când dopamina lipseşte

Afecţiunea apare în urma distrugerii neuronilor din zona creierului numită „substanţa neagră". Aceştia secretă dopamină, neurotransmiţătorul care pune muşchii în mişcare. Nu se cunoaşte cauza pierderii acestor neuroni. Studii recente au scos la iveală faptul că bolnavii de Parkinson au anumite defecte genetice care afectează funcţionarea mitocondriilor, laboratoarele energetice ale celulei.

În lipsa unei cauze clare, boala nu poate fi vindecată şi nici prevenită. Tratamentul constă în suplinirea neurotransmiţătorului cu varianta lui sintetică, levodopa. De asemenea, pacienţii pot beneficia de fizioterapie, precum şi de medicamente care inhibă acetilcolina, neurotransmiţător a cărui activitate creşte în Parkinson.

Bolnavul trebuie să reducă viteza mişcărilor pentru a evita pierderea echilibrului.

Tremorul poate avea şi alte cauze

Aproape jumătate din cei care au tremor nu suferă de Parkinson. Tremorul apărut din alte cauze se manifestă exact invers decât cel din Parkinson: se ameliorează în repaus şi se înrăutăţeşte atunci când persoana încearcă să execute o anumită sarcină. Cel mai frecvent tremor non-Parkinsonian este tremorul esenţial, care nu are cauze neurologice şi necesită tratament toată viaţa.

Persoanele afectatese mişcă greu

Caracteristice pentru Parkinson sunt tremurăturile la nivelul membrelor şi bărbiei (tremor), mai vizibile în repaus şi atenuate în cursul exerciţiilor fizice