Experienţele mele cu taximetriştii sînt fie absurde, fie degradante, fie amîndouă.

Mai întîi, n-am înţeles niciodată dacă ei au dreptul să refuze anumite curse. Am mers cu taxiul şi în alte ţări şi nicăieri n-am fost întrebat înainte de a mă urca în maşină unde vreau să merg. La noi, dacă taximetristul consideră că n-are chef să facă respectiva cursă, rişti chiar să te dea jos din maşină, dacă te-ai urcat fără să-ţi dea consimţămîntul. Eram odată pe la Universitate cu o amică gravidă în mod vizibil, începuse ploaia şi nici unul dintre cele cinci taximetre parcate la statui nu voia s-o ducă la Unirii.

Regula 1: taximetriştii îţi fac un favor dacă te iau! Am întîlnit un taximetrist care nu voia să oprească şi să mă aştepte să-mi iau un suc de la chioşcul de peste drum. Cînd i-am zis că există tarif şi pe staţionare, mi-a zis că staţionarea este la latitudinea lui. Unii fumează fără să te întrebe, alţii au muzica dată foarte tare şi, dacă ascultă manele, ţi-e cam teamă să-i rogi s-o oprească. Alţii se bagă în vorbă şi-ţi spun toate tîmpeniile conspiraţioniste sau îşi bagă bip-ul în ceilalţi şoferi din trafic (deşi taximetriştii încalcă tot ce înseamnă regulă de circulaţie) şi o ţin tot înjurînd pînă la destinaţie.

Regula 2: dacă ţi-au făcut favorul de a te lua, trebuie să le suporţi comportamentul! Apoi, aproape nici unul nu-ţi dă restul întreg pentru că nici un taximetrist nu are schimbat.

Regula 3: dacă ţi-au făcut favorul de a te lua, iar tu le-ai suportat comportamentul, atunci taximetriştii îşi opresc singuri ciubucul! Astă-vară, pe cînd mă întorceam acasă cu taxiul, la coborîre, mi-a alunecat telefonul mobil din buzunar pe banchetă, lucru pe care l-am sesizat imediat ce maşina a demarat. Am ajuns acasă într-un minut şi am sunat imediat la companie (Meridian). Cum nu-mi aminteam indicativul (luasem taxiul de pe stradă), nici şoferul res