La prima vedere, acordul politic dintre un partid liberal si unul social-democrat nu este nimic mai mult decat o cinica dare de mana cu scopul de a prelua puterea. Aceasta evaluare este pe atat de eronata, pe cat este de superficiala.
In contextul actualei crize economic-financiare, acest acord are insa potentialul foarte real de a rezulta in raspunsul perfect calibrat, din punct de vedere ideologic, la noile realitati ale economiei si politicii, asa cum au fost ele redefinite de criza. Din punctul de vedere al ambelor parti, este vorba despre recunoasterea punctelor comune atat ale social-democratiei, cat si ale liberalismului. Concis exprimata, aceasta rezultanta ideologica ar putea fi numita social-democratie progresista.
Ce este, asadar, social-democratia progresista? Iata intrebarea fundamentala care rezulta ca urmare a acordului dintre Partidul Social-Democrat, pe care am onoarea sa-l conduc, si Partidul National Liberal pe care il conduce cu cinste si aplomb domnul Crin Antonescu.
Raspunsul trebuie sa inceapa cu mentiunea ca social-democratia progresista nu este o inventie noua. In cercurile politice, vizionari precum Tony Blair in Marea Britanie si Bill Clinton in Statele Unite au depistat limitele nu numai ale liberalismului si ale filosofiei statului minimalist, dar si eroarea exceselor dogmatice ale unei stangi oarecum "incremenita" in proiectul statist de moda veche al anilor '60 si '70. S-a nascut astfel cadrul ideologic al stangii moderne, care urmareste sa imbine nevoia de echilibru social cu cea de dinamism economic.
Aceasta stanga progresista mentine obiectivele de capatai ale social-democratiei: justitie sociala prin crearea de locuri de munca sigure si bine platite. Acolo unde stanga traditionala considera, eronat, ca aceste obiective nu pot fi atinse decat cu pretul disciplinei macroeconomice, progresistii au inteles ca ju
