Traian Băsescu va pierde, dacă va pierde, fotoliul de la Cotroceni pe mâna sa şi a găştii din jurul lui. Nu poţi fi la infinit “preşedintele tuturor românilor” doar la serbări câmpeneşti şi la Cireşica, dar necălcând prin spitale ori prin firme falimentate. Nu poţi revendica al doilea mandat, după ce ai impus şi ai păstrat un guvern cu o politică economică dezastruoasă. După ce ai fost înconjurat de o sumă de emuli obedienţi faţă de tine, dar agresivi faţă de “restul lumii”. Boureanu, Vişan sau Hoară - specializaţi în gălăgie obraznică. Sulfina Barbu, cu aer de gospodină ofuscată că-i ia vreun intrus rândul la coadă, când cineva cutează să aibă altă părere. Raluca Turcan, cu mină şi ton de domnişoară rănită de o vorbă fără perdea, când îndrăzneşte vreun preopinent să-i conteste idolul. Voinescu şi Avramescu, de o infatuare jignitoare. Udrea, cu ifose şi cheltuieli bugetare nesăbuite, Ridzi, cu mâţa în sac, Videanu, cu bordurile, Berceanu, cu autostrăzile pe hârtie, asfaltagiii, ţuţării, toţi aceştia şi mulţi alţii - având moţ un Boc turuind vorbele şi ideile preluate fără filtru şi învăţate pe de rost ale lui Zeus şi taxaţi de opinia publică drept camarilă - au contribuit din plin la creşterea curentului antibăsescian. Până la urmă, “fiecare pasăre pe limba ei piere”. Acum, urgenţa ţării e, zicea ieri Boc, modificarea Constituţiei. Nu gestionarea crizei?!
Mă tem însă că istoria se învaţă greu. Văd de vreo două zile personaje din jurul posibilului nou preşedinte Geoană schimbându- şi faţa prin studiouri tv. Au început deja să afişeze zâmbete superioare, să aibă gratuit replici zbârlite, să pară că se şi văd cu sacii în căruţă. Pofta vine mâncând?
