Omuleţul lui Gopo, creaţia lui Ion Popescu Gopo, este un humanoid nud cu linii simple, care aduce în discuţie problemele lumii contemporane.
Cel mai mare succes al acestui personaj a fost Premiul Palme d’Or, câştigat în 1957 la Cannes. De la moartea părintelui său se împlinesc mâine 20 de ani.
„Gopo - un nume de legendă”, documentarul despre viaţa animatorului Ion Popescu Gopo, a avut premiera, aseară, la Cinemateca Eforie, şi a fost lansat pentru a marca această comemorare.
Filmul este o producţie „Animafilm”, regia şi scenariul fiind semnate de Manuela Hodor, directoarea studioului de animaţie Animafilm România.
Gopo s-a impus, prin creaţiile sale artistice, ca o mare personalitate a cinematografiei româneşti, fiind primul român care a câştigat Premiul Palme d’Or la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes, Franţa, cu filmul de scurtmetraj „Scurtă istorie”, din 1957.
„Documentarul conţine atât secvenţe din filmele lui, nu foarte multe, doar atât cât am putut obţine aprobare de la CNC, cât şi imagini de pe platou cu Gopo”, a declarat Manuela Hodor.
Ion Popescu- Gopo s-a născut la data de 1 mai 1923 în Bucureşti. Gopo a debutat în presă în anul 1939, publicând caricaturi. În animaţie a debutat în anul 1949, cu scurtmetrajul de animaţie „Punguţa cu doi bani”. În anul 1951, Gopo produce un alt desen animat: „Răţoiul neascultător”. Urmează numeroase alte filme, printre care „O muscă cu bani” (1954) şi „Şurubul lui Marinică şi Ariciul răutăcios” (1955).
