Sfarsitul unei perioade istorice este insotit intotdeauna de scaderea influentei marilor puteri si de inversarea echilibrelor de putere din lume, caderea Zidului Berlinului fiind cel mai recent moment de acest fel.

In afara de disparitia regimurilor comuniste, economistii sunt de parere ca atunci a inceput si sfarsitul pentru influenta globala a Europei, scrie Financial Times.

In ultimii 20 de ani, influenta celor mai puternice tari de pe vechiul continent a scazut proportional cu cresterea economiilor din Asia si America de Sud, cea mai buna dovada fiind faptul ca presedinele american Barack Obama nu s-a alaturat celorlalti lideri cand a avut loc aniversarea de la Berlin, dar imediat dupa a plecat in vizita in China, afirma lordul Peter Mandelson, fost comisar european pentru comert si secretar de stat pentru afaceri.

Aceste semne ar trebui sa ii alarmeze pe europeni, Uniunea Europeana fiind obligata sa isi dezvolte capacitatea de a se implica activ in realizarea agendei globale, sau, daca nu, sa se obisnuiasca cu gandul ca deciziile vor fi luate in alta parte.

Astfel, succesul dezbaterilor pe marginea schimbarilor climatice, reforma pietelor financiare, comertul mondial si deciziile economice mondiale depind numai de felul in care vor reactiona guvernele europene si cat de coerente si ambitioase vor fi politicile lor.

Alegerea lui Herman Van Rompuy in functia de presedinte al Uniunii Europene si a baronesei Ashton ca Inalt reprezentant pentru afaceri externe a fost data de unii comentatori ca exemplu exact pentru aceasta lipsa de dorinta si ambitii.

Dorinta membrilor, mai puternica decat ambitia liderilor de la Bruxelles

Totusi, influenta globala a liderilor nu este singura la care europenii trebuie sa fie atenti. Succesul este strans legat de puterea economica a tarilor membre, in u