Pentru a treia oară de la instituirea Premiului Nobel, doi scriitori au fost distinşi în acelaşi an. În 1966, Nelly Sachs a împărţit trofeul cu Shmuel Agnon.
Născută la Berlin, în 1891, Leonie (Nelly) Sachs era singura fiică a inventatorului şi industriaşului William Sachs şi a Margaretei Sachs. Părinţii ei, evrei, erau instruiţi şi aveau o atitudine liberală faţă de religie. A început să scrie de timpuriu versuri care au atras atenţia scriitorului austriac Stefan Zweig. El i-a mediat publicarea primei poezii. Între 1920 şi 1930, a publicat versuri de inspiraţie neoromantică în diferite reviste, fără a fi în mod special remarcată.
Salvarea suedeză
O lega o prietenie „de la distanţă" de scriitoarea suedeză Selma Lagerlöf, căreia îi scrisese după lectura romanului ei, „Gösta Berling" şi cu care a întreţinut o corespondenţă regulată. Ducea o viaţă retrasă, împreună cu mama sa şi nu s-a căsătorit niciodată. În 1940, mama şi fiica urmau să fie trimise în lagăr. Selma Lagerlöf le mediază stabilirea în Suedia, unde poeta va rămâne până la sfârşitul vieţii. Cu o mamă bolnavă, fără mijloace de subzistenţă, se va întreţine traducând poezie suedeză în limba germană.
Moartea mamei i-a provocat o cădere nervoasă, caracterizată prin halucinaţii, ideea că este urmărită de nazişti şi alte simptome paranoice. A fost internată şi a petrecut mai mulţi ani într-un spital de psihiatrie, continuând, chiar şi acolo să scrie. Şi-a revenit apoi, reuşind să ducă o viaţă normală, bântuită însă de spaime. Asta n-a împiedicat-o să corespondeze cu scriitori germani, precum Hans Magnus Enzesberger şi Ingeborg Bachmann.
O prietenie strânsă a legat-o de poetul originar din România, Paul Celan. Ea a fost descrisă de către acesta din urmă într-unul dintre poemele sale cele mai apreciate: „Zürich, zum Storchen". Îi apropia relaţia lor cu Holocaustul şi soarta evreilor de-a
