Cele două tabere, Geoană - Antonescu/ Băsescu, întorc pe toate feţele incidentul de acum cinci ani, de la Ploieşti, când, în turneu electoral, Traian Băsescu şi-a exersat nu se ştie clar din ce motiv upercutul pe falca unui puşti. Politicieni, profesori universitari, cascadori, psihologi, regizori şi cameramani tv analizează filmuleţul: e trucat sau nu, l-a atins au ba, e admisibil sau inadmisibil etc. Ignorându-se aproape temele sociale şi economice cu adevărat grave.

Episodul pute din toate punctele de vedere. E lucrul dracului că respectiva casetă a fost găsită taman acum, înainte de turul doi, miroase a lovitură sub centură. Dar Băsescu află astfel că “cine scoate sabia, de sabie va pieri”. Pentru că maniera în care a fost surprins îi e lui, în primul rând, proprie. El şi trupa lui au lansat moda bileţelelor, îşi întind ochii şi urechile prin spaţii private, scotocesc prin măruntaiele adversarilor, fac mereu caz de “informaţii” provenindu-le din cine ştie ce surse. El şi trupa lui au dat tonul jocului murdar, insinuărilor şi acuzelor din zone periferice.

Cât priveşte scatoalca prezidenţială în sine - dacă priveşti atent, vezi că a fost trimisă scurt şi îndesat, dar şi cu grija de a fi cât mai discretă - e impardonabilă. Un preşedinte trebuie să fie model în toate. De la conduita politică, la limbaj, de la comportamentul în societate, inclusiv în cârciumă, la modestie şi la modul în care foloseşte banul public în propriul folos electoral, într-o vreme când toată populaţia strânge amarnic cureaua. Ceea ce Traian Băsescu a demonstrat, în cinci ani, că nu-i capabil.