Am trecut o singură zi prin tîrgul de carte Gadeamus. N-am multe de spus pe lînga obişnuita greaţă pe care o am cînd prea mulţi scriitori , 95% în evidentă eroare şi stilistică, şi socială, alcătuiesc o densitate insuportabilă într-un spaţiu strîmt. Mai sînt înţelepţii cetăţii care spun platitudini cu toiagul în mînă saudoar cu aroganţe care nu ştiu de unde vin. Asta în faţa unor consumatori prea umili de cultură. Cînd am văzut un grup de adolescenţi impertinenţi chicotind prin spatele lui Geoană cu nişte Sf-uri în mînă a crescut inima în mine de bucurie.Dar era doar o excepţie
Am făcut un pariu, intru cu 30 de lei buget şi ies cu o carte foarte mişto, în juma de oră. Şi am găsit la standul Nautilius cărţi foarte mişto în engleză: Cormac McCarthy, Don deLillo, şi nu doar un roman amărît acolo, ci vreo 5-6 de bucată. Cum ăştia nu-s traduşi pe aici, m-am scotocit prin buzunare, am mai scos 2 lei şi am dat doar 32 pe primul pomenit. Superbusiness.
Ce-aş mai vîna în locul vostru: Ultimii eretici (Vasile Ernu) şi Ploaia înainte să cadă (Jonathan Coe), dintre noutăţi. Şi, neapărat, nişte reduceri la Nemira (Barnes sub 10 lei) şi Curtea Veche.
Şi un fel de autoreclamă, cei de la ART au făcut o colecţie nouă, “Prima dată” din care şi antologia “Primii mei blugi”, în care am băgat şi eu o povestioară. Pun aici începutul şi poate vă vine pofta să citiţi şi restul. Aşadar, moment de blogoshopping:) :
blugialbi
“ei bine, în ciuda asocierii sale cu tot ceea ce este blînd, cinstit şi sublim, însăşi ideeaa de alb ascunde în miezul ei cel mai adînc ceva misterios, care aduce mai multă groază în suflete decît roşul înfricoşător al sîngelui. (…) Gîndiţi-vă de pildă la ursul polar şi la rechinul alb de la Tropice; ce altceva decît albeaţa lor lînoasă ori solzoasă face din ei nişte orori supreme.”
Melville, Moby Dick
1990 a fost anul în care tot
