- Cultural - nr. 429 / 28 Noiembrie, 2009 Cine nu se cutremura auzind "Altarul Manastirii Putna", bucata muzicala inchinata aceluia care a fost Stefan cel Mare, nascut din vita stramoseasca sanatoasa, cu fire adanci in istoria neamului; bine l-a prins si poetul D. Bolintineanu in "Mama lui Stefan cel Mare". Care ascultator nu este cuprins de un sfant fior auzind "Desteapta-te, romane!" sau mai spre izvoarele istoriei, epopeele: "Ultima noapte a lui Mihai Viteazul", de D. Bolintineanu, sau volumul "Ostasii nostri", de V. Alecsandri? Ce suflet de roman nu tresare la indrazneala de vesnica amintire de la Rovine, citind "Scrisoarea III" a lui Mihai Eminescu? Si mai spre inceputuri, ascultand opera "Decebal", de Gh. Dumitrescu, sau opera "Oedip", de George Enescu, ele produc adevarate fulgere spre epocile apuse, dar vesnic vii in inimile noastre, pentru a vedea farmecul din care s-a nascut dragostea de glie si cultul cerului si al pamantului la poporul roman. Si marele sculptor de la Hobita a fost framantat de istorie, pentru ca si-a iubit neamul cu traditiile si obiceiurile lui, care-l deosebesc de alte neamuri, si a creat pentru stramosi si pentru noi, pentru cei de maine si pentru intreaga lume a artei. Constantin Brancusi a fost crescut si educat in cultul Patriei, fiind incalzit de dragostea de glie care ardea in inima mamei sale, "Maria diaconului". Fiind ajutat de Biserica stramoseasca pentru a-si desavarsi chemarea, Constantin Brancusi a dovedit mult respect. Simtind ceea ce simtea tot romanul adevarat, Constantin Brancusi a fost alaturi de cei in suferinta, lasand pentru acestia insemnate monumente. Singur artistul marturiseste: " ...Coloana este simbolul unitatii si bunatati... simbolul aspiratiei catre o lume fara conflicte. Coloana este o scara spre raiul ceresc…" . Coloana infinita reprezinta si o incununare a creatiei brancusiene, incununare inchinata mosi