- Istoric - nr. 429 / 28 Noiembrie, 2009 Ziua de 1 Decembrie 1918, cand, cu 91 de ani in urma, cele 100.000 de inimi adunate acolo, la Alba Iulia, au hotarat unirea sfanta a tuturor romanilor intre granitele unui stat unitar si independent cu numele de Romania, a consfintit ca milioanele de inimi care bateau cu putere in piepturile locuitorilor arcului intracarpatic sa-si vada visul de veacuri implinit: Transilvania sa se uneasca cu "Patria muma". Ideea unitatii noastre nationale a existat de-a lungul secolelor in constiinta poporului roman, manifestandu-se prin limba vorbita si civilizatia comuna atat la oamenii plugurilor, ori la ciobanii cutreieratori ai intregului teritoriu romanesc, cat si la mestesugari, muncitori, negustori, carturari, oameni politici si osteni. Trebuie subliniat faptul ca ideea de unitate nationala n-a fost numai a unei provincii, ori a unei singure categorii sau clase sociale, ci a tuturor provinciilor noastre, a tuturor inimilor romanesti, care, oricate sabii i-au stat impotriva, s-au cautat si s-au chemat necontenit pana la totala lor contopire. La baza constiintei unitatii noastre etnice, a stapanirii prin limba si cultura a intregului teritoriu de la izvoarele Tisei, trecand peste Carpati si pana la Marea ce Mare, s-a aflat permanenta identificare a poporului roman cu mostenirea sa fundamentala, DACIA, continuitatea neintrerupta a aceluiasi popor, cu acelasi grai, cu aceleasi forme de viata si cu folosirea in comun a tuturor creatiilor sale culturale, artistice si stiintifice. Astfel, inca din 1536, Nicolaus Olahus afirma, in opera "Hungaria", ideea unitatii de neam, de origine si de limba a romanilor din Muntenia, Moldova si Transilvania, spunand: "Moldovenii au aceeasi limba, obiceiuri si religie ca si muntenii... Limba lor si a celorlalti valahi a fost candva romana, ca unii ce sunt colonii de romani." Referitor la Transilvania, el