- Cultural - nr. 429 / 28 Noiembrie, 2009 MIHAI CALIN: "Sunt, totusi, actor!" Pe Mihai Calin l-am remarcat la debutul din filmul "Pepe si Fifi", in regia lui Dan Pita. "Sensibilitate maladiva", asa il caracterizam pe tanarul actor abia iesit din facultate, care juca (alaturi de Irina Movila si Cristian Iacob) cel mai greu rol _ prietenul infirm al protagonistilor, imobilizat intr-un scaun cu rotile, cautand mereu drumul spre Lumina cu ochii, caci doar ei ii ramasesera intregi. Niste ochi splendizi, vii. Si un farmec unic al zambetului, care nu seamana cu al celorlalte vedete masculine ale "noului val". Datele fizice, remarcabile intr-adevar, egaleaza cu greu trairile interioare pe care Mihai Calin le transmitea tocmai prin ne-cuvinte. Contrar aparentelor, aiuritul de pe micul ecran e doar unul dintre rolurile actorului. Omul e cu totul altfel. Timid, cu bun-simt (si cu simt al masurii), interlocutorul m-a cucerit in momentul in care mi-a spus: "Sunt, totusi, actor!" - Am terminat ATF in 1994, intrasem "din prima", renuntand la Facultatea de Energetica, pe care am urmat-o doar trei ani. Profesor mi-a fost Grigore Gonta, regizorul spectacolului Uriel Acosta. Domnia sa ne-a spus ca se simte obligat moral ca, dupa absolvire, sa-i ajute pe cei mai buni studenti sa intre in teatru (alaturi de mine, evolueaza in spectacol doi fosti colegi de an: Marius Drogeanu si Ovidiu Crucea). Am facut in ultimul an de facultate alte doua spectacole cu domnul Gonta. Lucrarea noastra de diploma am jucat-o nu la Studioul Casandra, ci pe scena Teatrului National: Numele trandafirului. La celalalt spectacol pe care l-am lucrat cu dansul, desi aveam un rol important, am fost nevoit sa renunt, sa ma opresc din repetitii, pentru ca a trebuit sa aleg intre teatru si film. Oferta lui Dan Pita pentru un rol principal m-a facut sa aleg atunci filmul. A fost debutul meu "absolut", dupa ce in stu