Promisiunile preşedintelui devin pericol public. Când jură că "se va bate pentru..." trebuie s-o iei cum se citeşte şi s-o tai de nebun fără să-ntorci capul. Până acum, în deltă ţi-era frică numai când vorbeai cu peştii. Afla preşedintele. Dar dacă te întâlneai chiar cu dl Băsescu? Făceai cu mâna suitei prezidenţiale, şeful de stat îţi făcea şi el cu mâna şi, deodată, trosc! Mai tare decât SRI-ul şi doi ş-un sfert la un loc e caraba de marinar.

Dl Ghişe avea o ipoteză: să presupunem că preşedintele Băsescu stă la masă cu regina Angliei şi l-apucă... L-apucă aşa cum l-a apucat la Ploieşti. Regina Angliei întreabă ceva de dl Iliescu şi Băse jap!, una scurtă, din încheietură. N-apucă femeia să înţeleagă prea multe că marinarul, buf!, încă o lopată. Şi s-au dus dracului relaţiile cu Marea Britanie. Dar dacă îl întreabă şi Putin sau Obama de Iliescu? N-am vrea să aflăm.

Gestul de mardeiaş al preşedintelui, un dos de labă ca între barbugii, avea rostul să omagieze victoria portocalie de la Ploieşti. Ăla micu a zis de Iliescu, i-a stricat marinarului cheful şi a furat-o.

Apărătorii lui Băse menţionau cu demnitate că se exagerează. Băieţelul are totuşi falca la loc. Nu i-au sărit nici dinţii. Că, la urma urmei, o palmă la timpul potrivit, mai ales dacă e prezidenţială, aduce copilului noroc. Noroc prezidenţial (despre ce vorbim?): apartament de peste juma de milion în Băneasa şi drumuri la Bruxelles. Golănia de acum patru ani de la Ploieşti a fost întoarsă pe toate părţile de politicieni şi specialişti. Dna Roberta Anastase nu-şi explica mişcarea. Chipul ei nechinuit de întrebări trăda sinceritate. Capul copilului era la locul lui, palma lui Băse, la fel. E drept (admitea Roberta), pe neaşteptate, pumnul lui Băsescu a străbătut fulgerător văzduhul municipiului, dar viteza execuţiei se datora superiorităţii portocaliilor, primii în toat