- Comentariu - nr. 429 / 28 Noiembrie, 2009 Nu continui enumerarea textelor "ceausiste" si a poeziilor despre credinta comunista inflacarata, desi toata lumea stie, din cei care cunosc regimul trecut sau au lucrat ,intr-unul din domeniile de activitate economic, politic si social, toate coordonate de partid, ca as putea sa citez declaratii, discursuri, cuvantari, articole si poezii care ar putea fi cuprinse in volume intregi, materiale care toate au vreo legatura cu maghiarii din Romania. Si daca mi-ar spune cineva ca eu - vezi Doamne - in loc sa vad barna din ochii mei, vad paiul din ochii altora, atunci voi scrie din nou, ca sa fie clar pentru toata lumea: in ultimii 20 de ani nu am sustinut cu nici un cuvant despre mine ca nu am fost "ceausist". Niciodata nu am incercat sa ma prefac ca in trecut nu as fi avut nicio legatura cu Partidul Comunist Roman, cu idealurile stangii. Si despre manifestarile mele "ceausiste", oricine ar putea sa stranga "un buchet frumos". Dar, pe langa interventiile mele facute la diferitele foruri locale sau centrale ale partidului - fiind convins, si in trecut si astazi, de adevarul filozofic despre lume al interventiilor mele! - la conducerea revistei Igaz Szó trebuia sa imi asum, ani de zile, rolul de "pompier", in vederea apararii, aproape lunar, a cauzei generale a revistei, a literaturii si a valorilor literare, in conditiile in care numeroase materiale editoriale aparute in paginile Igaz Szó evidentiau angajamentul rasunator fata de directivele partidului. Fara aceste editoriale - si s-ar cuveni sa stie oricare dintre fostii mei colegi redactori, in cazul in care nu sufera cu totii de o amnezie fatala - numerele respective ale revistei Igaz Szó nu puteau sa apara. Conform instructiunilor conducerii centrale a partidului, respectivele editoriale "ceausiste" trebuia sa fie redactate de colaboratorii interni ai redactiei, eventual de