Oamenii din Brebeni pun usturoi la ferestre pentru a îndepărta spiritele. Tradiţia spune că în noaptea de Sântandrei se leagă şi se dezleagă vrăji, că lupii vorbesc şi sunt mai fioroşi ca oricând, iar sufletele morţilor bântuie pe pământ.

Satul Brebeni adună doar zece familii, care locuiesc în câteva căsuţe aşezate în apropierea unei păduri, în sudul judeţului. În urmă cu câteva decenii, satul era animat de zeci de copii. Acum, e pustiu. Fără şcoală, fără biserică, fără butic la colţul uliţei. Nea Gheorghe şi tuşa Ioana Ghiţă sunt cei mai vârstnici localnici. El are 87 de ani, ea, 82. I-a uitat Dumnezeu în sătucul părăsit, dar ei iubesc fiecare fir de iarbă de pe dealurile care se înalţă în jur.

Ce spun bătrânii

Tuşa Ioana e o bătrânică mică de statură, cu figura blândă şi o voce domoală. O trec fiorii când aude de Noaptea Sfântului Andrei. Nea Gheorghe are aproape 90 de ani, a trecut prin război şi nu se mai teme de nimic. „Treburile astea cu strigoii şi ielele sunt prostii!", spune moşul. Dar femeia-l contrazice. Şi-a pregătit din timp funia de usturoi ca s-o aşeze la fereastră, ca nu cumva duhurile rele să se apropie de casa lor în noaptea demonilor. Se întristează şi începe să depene o poveste.

„Eu am păţit-o rău când eram tânără. Aveam 17 ani, mă întorceam de la câmp şi am călcat în «masa ielelor».

Aşa-i spune la locul unde se strâng ielele în horă. M-a anchilozat, n-am mai putut să merg. Am mers la descântătoare, care mi-au descântat la stele şi m-au vindecat cu apă neîncepută de la fântână. Nu-i de glumă cu treburile astea!", povesteşte bătrâna îngrijorată.

„Am auzit ielele pe deal"

Peste drumul brăzdat de şanţurile săpate de câteva firicele de apă, în clădirea unde odinioară a fost şcoala, stă familia Rădulescu. Sunt tineri, dar ştiu de la părinţi tradiţiile de Sântandrei. Gospodina casei, Neriman, e turcoaică,