De două zile sunt sufocată de informaţia pe care primarul Mazăre a făcut-o publică, referitor la eventuala sa plecare de la primărie, dacă, din nou, iese preşedinte Traian Băsescu.

Orice ziar deschideai, pe orice site te uitai, peste tot scria despre Mazăre, „căzut victimă a sistemului", cum nu poate face el treabă cu Băsescu la Bucureşti şi cum îşi face el bagajele şi se mută în Brazilia, imediat cum află că Băsescu îi este din nou şef. Lasă primăria, afacerile, maşinile şi se mută cu totul în Brazilia. Sincer, nu cred că Mazăre, la orgoliul nemăsurat pe care îl are, uneori îndreptăţit, alteori nu, va pleca având „coada între picioare" şi îi va oferi bucata de ciolan care a mai rămas în primărie. Spune că nu s-a născut primar şică nici nu vrea să îmbătrânească, la fel ca şi Iliescu, în politică, dar i-ar conveni mai mult poziţia pe care o deţine acum, în detrimentul imaginii unui primar de oraş la malul mării, plecat, poate cu surle şi trâmbiţe, pentru că nu se poate înţelege cu şeful statului. În realitate însă, ideea transmisă de primar sună a ameninţare, adică ori îl votaţi pe Geoană şi rămân în primărie, ori puneţi ştampila pe Băsescu şi-am plecat. Mai mult decât ameninţare, amendamentul dat de Mazăre nu poate decât să îi facă pe cei care vor merge la vot peste o săptămână să fie cu adevărat decişi şi să acorde votul exact cui trebuie. După apariţia de ieri a materialelor din presă, s-au găsit suficient de multe persoane care au comentat vizavi de atitudinea primarului, care le-a întărit ideea că gestul de a-l vota pe Băsescu este unul bun, dacă în felul acesta pot scăpa şi de primar. Spun asta fără a părea tendenţioasă, cu atât mai mult cu cât respectivele comentarii se regăsesc pe site-ul cotidianului unde Mazăre este privit de undeva de sus, de pe un piedestal, ca un exemplu de viaţă. Comentarii care - în majoritate - reflectă părerea electoratului. A c