- Diverse - nr. 429 / 28 Noiembrie, 2009 Pe subtilul poet Vasile Tarateanu l-am cunoscut, cu ani in urma, la o receptie la "Clubul Diplomatilor" din Bucuresti, cu prilejul intrunirii la Palatul Parlamentului a Adunarii Parlamentare a Cooperarii Economice a Marii Negre (APCEMN) din care faceam parte pe atunci, ca membru al delegatiei romane. De fata era si poetul de talie europeana Grigore Vieru, "Orfeul din Pererita", cel care, in marea lui modestie, intr-o vizita in Ardeal, pe scena Colegiului National "Alexandru Papiu-Ilarian" din Targu-Mures, reitera o spusa celebra a lui: "Nu harul meu, ci lacrima mea e mare!". Un "copil cu inima afara", folosindu-i cuvintele autorului "Radacini de foc", este si Vasile Tarateanu. "Nu mare la stat", vorba cronicarului, Vasile Tarateanu imi parea numai nerv poetic, un ghem de energie molipsitoare, o prezenta acaparatoare. Si m-am gandit, printr-o comparatie care-mi vine acum in minte, intr-o intoarcere in timp, la un alt luptator care parea, la un moment dat, ca depune armele, Ion Popescu, deputat, pe atunci, in Parlamentul de la Chisinau. Auzisem multe lucruri frumoase despre el, cu mult timp inainte de a ne intalni, ca membri ai delegatiilor Romaniei si Ucrainei, in aceeasi Adunare Parlamentara a Cooperarii Economice a Marii Negre, la Rize, Istanbul, Ankara (in Turcia), la Erevan (Armenia), la Baku (Azerbaidjan), la Atena (Grecia), la Tbilisi (Georgia) la Sofia (Bulgaria), si, bineinteles, la Kiev (Ucraina). Imi parea, la un moment dat, ca a obosit. Poate mai mult facea un pas indarat, nu din oportunism, el fiind un luptator, ci de frica presiunilor politicienilor ucraineni, deloc dis pusi, precum noi, romanii, sa acorde atatea privilegii unei minoritati. Aceasta impresie o aveam, mai ales dupa ce domnii Emil Constantinescu, presedintele de atunci al Romaniei, si Adrian Severin, ministrul de Externe, prin Tratatul bilateral c