AMINTIRI. Veterani mai bătrâni sau mai tineri reiau întâmplările amuzante din perioada în care au fost obligaţi, pentru luni sau chiar ani, să îmbrace haina militară. Sursa: Arhiva personală

Ce-ar fi fost „armata”, adică stagiul militar obligatoriu, fără nenumăratele poveşti ale celor care şi-au petrecut o parte din tinereţe în Marina militară sau la vânătorii de munte, sărind cu paraşuta sau făcând gărzi interminabile. Cei mai mulţi foşti militari în termen consideră acum că, pe lângă duritatea ei, armata le-a produs şi amintiri care i-au marcat plăcut.

Mai mult, rigorile la care erau supuşi au produs chiar amuzament. Deşi dure, farsele milităriei rămân însă, de cele mai multe ori, în zona unui psihic sărac, a cărui origine era închistarea fostelor cadre militare în limitele impuse de regimul comunist.

Comandantul paranoic

Acum 33 de ani, bucureşteanul Ahmet Zendel - Săndel, pentru prieteni, pleca pentru un an şi patru luni în armată. Soarta l-a aruncat la Batalionul Fălticeni din cadrul brigăzii Bacău, la regimentul de gardă. Săndel îşi aminteşte de o perioadă de foc de o lună în care a făcut antrenament antitero ca la carte, din cauza comandantului care visa mereu atacuri ale teroriştilor.

„Trăia cu teama că oricând putem fi atacaţi de comandouri palestiniene. Aşa că a ales zece dintre noi, cu care a făcut un stagiu antitero într-o tabără improvizată la câteva sute de metri de poligon. În perioada aceea am tras cu toate armele de foc posibile - de la pistol până la aruncător de grenade antitanc. Dormeam toţi zece într-un singur cort, şi acela prea strâmt. Când unul se întorcea pe partea cealaltă, şi ceilalţi trebuia să se întoarcă odată cu el!”, râde fostul „antitero”, acum în vârstă de 52 de ani.

Cât despre obsesia comandantului său pentru armată, Săndel mai dă un reper. „Aflat în conced