Presat de noua conducere a României să scape de dictatori, comandantul Garnizoanei Târgovişte a fost pe punctul de a-şi trimite la moarte propriii ofiţeri. De la primirea în unitate a Ceauşeştilor, colonelul Andrei Kemenici a fost asaltat cu semnale, sau chiar ordine explicite, că ar fi bine să termine odată cu cei doi prizonieri.
Fenomenul terorist care plana în jurul cazărmii de la Târgovişte, în care se aflau „odiosul" şi „sinistra", putea lua dimensiuni tragice. În primul rând, ordinele primite de militarii implicaţi direct în paza Ceauşeştilor au fost dubioase.
Comandantul UM 01417, Andrei Kemenici, a ordonat în mai multe rânduri subordonaţilor săi executarea celor doi dictatori. Ordinele sale erau adresate celor care-i păzeau pe Ceauşeşti sau echipajelor de pe transportoarele blindate care aveau misiunea de a deschide foc asupra încăperii în care se aflau dictatorii.
Axa morţii: Stănculescu - Voinea - Kemenici
Încă de la primirea în cazarmă a cuplului Ceauşescu, colonelul Andrei Kemenici s-a sfătuit de mai multe ori cu Bucureştiul în privinţa situaţiei celor doi. În cartea „Ceauşescu la Târgovişte" a lui Viorel Domenico, Kemenici a relatat unul dintre primele momente în care i s-a sugerat să-i „rezolve" pe dictatori.
„Intuiam deja pericolul asaltării în forţă a cazărmii. De aceea l-am mai sunat o dată pe Stănculescu, raportându-i situaţia şi cerându-i expres să trimită urgent forţele necesare pentru a-i lua din unitate pe cei doi. Răspunsul acestuia a fost dezarmant pentru mine: «Blocaţi-i acolo! Răspunzi cu capul de ei. Îi aperi ca pe lumina ochilor şi ţii legătura cu mine. Ai grijă, răspunzi cu capul!». Înaintea acestei discuţii mai avusesem una cu generalul Voinea, comandantul Armatei I. Voinea îmi spusese mult mai dur, mult mai tranşant, ţin minte cât voi trăi vorbele lui: «Bă, colonele, tu nu înţelegi că eşti terminat? Ori tu
