Neştiind să scrie, s-a mulţumit să recite prima ei poezie în faţa părinţilor. Aceştia au notat versurile pe hârtie şi au încurajat-o să continue.

Locuind pe malul Dunării, în mirifica zonă a Clisurii, dar şi în apropierea Mănăstirii Sfânta Ana din Orşova, Xenonia Negrescu s-a îndrăgostit pur şi simplu de traiul monahal. Mai mult, chiar şi-a dorit ca pe viitor să se călugărească. „De mică am dorit să mă fac călugăriţă. Asta şi datorită faptului că tatăl meu este preot. De altfel îmi place şi acum viaţa de mănăstire şi chiar petrec mult timp în mijlocul măicuţelor de la Orşova. Îmi place mult liniştea sufletească pe care o găsesc aici, îmi dă o stare de siguranţă. Prin rugăciune suntem mult mai aproape de Dumnezeu“, se destăinuie Xenonia.

Tatăl îi este model

Având în vedere că tatăl ei, pe lângă faptul că este preot este şi un recunoscut poet pe plan naţional, Xenonia s-a simţit atrasă de mică de versuri. „Tatăl meu îmi citea de multe ori poeziile pe care le scria. Îmi plăcea la nebunie să îl ascult. Aşa că la vârsta de 3 ani, am compus prima mea poezie. Nu ştiam să scriu pe atunci, însă părinţii mei au pus pe hârtie ce am spus eu. Acesta a fost primul meu contact cu literatura şi poezia. Nu a fost o poezie în adevăratul sens al cuvântului, dar sunt mândră că această primă încercare a venit la o vârstă atât de fragedă. Oricum, nu tatăl meu m-a determinat să scriu poezie, ci eu am simţit că pot să-mi exprim sentimentele şi stările în acest fel“, mai susţine Xenonia Negrescu. Cât despre tatăl său, tânăra poetă susţine că reprezintă un model în viaţă, iar poezia este lucrul pe care îl au în comun. În ciuda faptului că este o fire sociabilă, comunicativă şi extrem de dezinvoltă, Xenonia iubeşte la nebunie singurătatea. Mai mult, aceasta susţine că singurătatea o şi defineşte.

„De obicei, când sunt tristă am inspiraţie şi mă pot refugia î