Pare greu de crezut, dar gloanţele sunt egalate, în privinţa vitezei cu care circulă şi uneori chiar a efectelor produse, doar de cuvinte. Prin urmare, nimic surprinzător în faptul că, într-o dimineaţă rece de noiembrie, mai mulţi ziarişti au pus mâna pe pistoale. Mai întâi pe Carpaţi, apoi pe Glock şi au tras la ţintă.
Ce trebuie ştiut despre gloanţe? Că atunci când sunt trase cu pistolul ţâşnesc cu viteza de 300 de metri pe secundă, ceea ce înseamnă 1.500 de metri parcurşi în numai cinci secunde. Cam aceasta este distanţa la care gloanţele mor, în sensul că-şi pierd traiectoria şi cad inerte la pământ. Însă, înăuntrul celor 1.500 de metri şi al celor cinci secunde, gloanţele omoară, înainte să moară chiar ele. De aceea, armele de foc sunt privite cu teamă şi respect. Respectul pentru ele înseamnă respectul faţă de reguli, mai precis, faţă de regulile de utilizare a lor.
Colonelul Daniel Stanciu, instructor de tragere la Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza", nu s-a abătut niciodată de la reguli. Ar fi putut s-o facă. A avut mii de ocazii, deoarece a tras de mii de ori cu tot felul de arme. Ar fi avut şi motive să fie sigur pe sine, sărind câteodată peste vreuna sau alta dintre reguli. Doar e campion, multiplu campion. Tocmai pentru că este campion, Daniel Stanciu nu-şi îngăduie luxul de a se abate de la reguli. Armele de foc sunt în custodia dracului, nu a lui Dumnezeu, iar dracul stă tot timpul la pândă, aşteptând să greşeşti. E lucru dovedit că nu poţi greşi decât o singură dată, aşa că...
Reluăm... Într-o dimineaţă rece de noiembrie, mai mulţi ziarişti au pus mâna pe pistoale şi au tras la ţintă, sub supravegherea atentă a colonelului Stanciu, după o repriză lungă de dârdâit. Din cauza frigului, nu a fricii, deoarece instructorul n-a dat comanda "foc" până ce n-a fost sigur că novicii au băgat bine la cap regulile de fo
