Am citit din scrisorile lui Havel catre sotia sa in anii in care el se afla in inchisoare, sfirsitul anilor 70, inceput de 80. Am scos citeva fragmente, extrem de umane, cu un barbat destul de pisalog, innebunit de incarcerare, dar si linistit intr-un fel straniu, asteptind calma sa termine de ispasit pedeapsa. Si mai stranie e non-prezenta sotiei sale, femeia cu care a fost casatorit peste 30 de ani. El îi scrie despre vreme, durere, teatru,moarte si da multe indicatii despre cum ar trebui sa se gospodareasca. Acestea din urma sint socante…

Am scos niste citate din “Scrisori catre Olga” si le pun aici (cu acordul editurii ART).

Dragă Olga,

E sâmbătă după-amiază: am citit în ziare că au

mărit preţul la motorină, tocmai am terminat de

mâncat ce-mi mai rămăsese din primul pachet, am

fumat o ţigară de foi şi acum m-am aşezat să îţi scriu

pentru că se apropie ziua de expediere a scrisorilor.

În primul rând: ca de obicei, am uitat să îţi urez

la mulţi ani. Mi-am amintit la câteva minute după

ce am predat ultima scrisoare. Iartă-mă! Nu cred că

mă voi lecui vreodată. Deci te felicit cu întârziere.

Îţi voi cumpăra un cadou când ies de aici pentru că,

din câte îmi amintesc, nu prea îţi plac darurile mele

din închisoare, mai ales cele făcute din pâine.

Mi-ai scris că

nu-mi trimiţi sărutări, cică ştiu eu de ce. Nu ştiu de

ce! Totuşi, ştiu că nu ar trebui să-mi scrii astfel de

lu cruri – m-am simţit groaznic timp de câteva zile.

Scrisorile astea sunt singurul lucru pe care îl avem

aici. Le citim de zeci de ori, întoarcem fiecare pagină

pe toate părţile, ne bucurăm de fiecare fleac sau, din

contra, ne întristăm şi ne dăm seama cât de nepu -

tin cioşi suntem. Cu alte cuvinte, trebuie să îmi scrii

scrisori drăguţe. Şi numerotează-le, pune data şi,

mai al