Acum câţiva ani, Andreea Demirgian a început să scrie pe blog poveştile pe care le născocea pentru fiica ei, Irina. Astăzi, volumul ilustrat "Poveştile domnişoarei Firicel" se lansează la Gaudeamus.
A început de la un blog. "Am scris două poveşti pe un blog pe care întâmplător îl citea şi Vlad Petreanu. Apoi, m-am oprit. Vlad m-a invitat la o emisiune radio despre celălalt blog al meu şi discutând despre ce scriu şi cum scriu, m-a întrebat ce mai fac cu poveştile. De ce nu mai scriu poveşti. Mi-a ţinut o întreagă teorie. Despre cât de importante sunt poveştile astea pe care mamele le spun copiilor când sunt foarte mici şi ce rău îi pare că mama lui nu le-a scris pe cele pe care i le spunea. Aşa am scris a treia poveste, o poveste despre îngeri", spune Andreea Demirgian, ea însăşi om de radio la România Internaţional.
"Pe urmă, pe măsură ce Irina creştea şi problemele noastre se diversificau, m-am folosit de poveşti ca să-i îmbrac mesajele care mă interesau într-o formă digerabilă. S-au adunat şapte poveşti, atunci am zis că e o cifră bună, avem câte o poveste pentru fiecare seară", îşi aminteşte autoarea.
Chiar şi istoria numelui "Firicel" este o mică poveste. În Parcul Moghioroş, ne-a spus Andreea, există nişte trambuline pe care picii pot să ţopăie în voie. "Irina avea cam 2 ani când a început să frecventeze salteluţele cu pricina. Şi, de câte ori o vedea, proprietarul salteluţelor îi zicea: «Hai, domnişoară Firicel, hopa sus!». Tipul încă e acolo. Irina îi spune «Nenea» şi e un personaj foarte important pentru ea. Dacă Nenea nu e, nu se urcă pe salteluţă."
Andreea a început apoi să caute un ilustrator. Încerca să scoată cartea prin forţe proprii, într-un tiraj mic şi să o dăruiască prietenilor. A dat un anunţ pe Internet şi a primit mai multe răspunsuri. "Oamenii intrau pe blog şi mă tot întrebau când apare carte
