Stagiul militar efectuat la Grupul de Pompieri Tulcea l-a marcat profund. Atunci a luat hotărârea de a lupta pe viaţă cu focul şi este un pompier convins Născut: 27 februarie 1963 Babadag, judeţul TulceaStudii: Academia Alexandru Ioan Cuza-Arma Pompieri, Facultatea de Drept.Ocupaţia: militar de carierăFamilia: căsătorit,un copil
După ce a terminat şcoala militară de ofiţeri a fost repartizat la Brăila, şi de atunci a avut ocazia să ia parte la toate marile incendii din zonă. A urcat în ierarhie de la comandant de pluton până la comandant al Detaşamentului de Pompieri Brăila I din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă „Dunărea".
La Revoluţie, prins între două focuri
Unul dintre incendiile cele mai grele a fost cel de la Romarta, din zorii zilei de 25 decembrie 1989.
„Era la primele ore ale zilei, când am primit ordinul de luptă şi am ieşit cu maşinile îndreptându-ne către «Romarta Nouă». Raionul de textile de lux şi blănuri a luat foc, de la gloanţele trase. Toată zona era ca un vulcan în fierbere", îşi aminteşte pompierul.
Povesteşte că era o situaţie specială, pentru că pe de-o parte, pompierii încercau să intre în clădire să stingă focul, iar pe de altă parte, se trăgea în ei: „Am simţit atunci că ne aflăm între două focuri. Aşa că am luat decizia cea mai înţeleaptă de a ignora tirul de focuri şi de a ne concentra asupra inamicului pe care-l cunoşteam şi împotriva căruia puteam lupta eficient: focul".
Un alt caz care l-a marcat pe lt. col. Radu a fost acela de la fabrica de pâine de pe Vadul Rizeriei. Despre „Cazul Rizerie", mulţi brăileni au auzit. Incendiul s-a produs pe 21 mai 1989.
„A fost o intervenţie deosebit de grea pentru că temperatura degajată de făina aprinsă era foarte mare. Au fost atunci angrenate 13 autospeciale, o automacara dar şi nava Pompierul, care pompa apa din Dunăre direc
