O cunoscusem pe Adriana via internet. Era blondă, snoabă, arăta interesant şi locuia undeva lângă Piaţa Amzei. Încă din prima seară în care ne-am văzut am făcut şi amor, fără nici un fel de protecţie. Trebuie să recunosc faptul că îmi plăcea, era plină de temperament în pat. La scurtă vreme, relaţia noastră devenise oarecum publică, am adus-o în vizită şi la redacţie.

Nu puteam să mergem seara decât la ea acasă, fiindcă îl avea pe Mau, un motan bătrân şi castrat, extrem de al dracului. Animalul nu putea să stea singur, dacă Ada nu apărea seara acasă scotea nişte sunete infernale, care scoteau din minţi vecinii de pe palier. În plus, dacă se plictisea, se răzbuna urinând în pantofii scumpi, de firmă, ai amicei mele.

Nici când aterizam împreună în apartamentul din Amzei nu era foarte bine. Dihania, de altfel nu proastă, reuşea să deschidă orice uşă din casă. Când mă băgam cu Ada în dormitor apărea invariabil şi motanul. Atunci când făceam amor cu stăpâna lui, bănuia că se întâmplă o agresiune, ceva şi sărea să o apere. Mă trezeam cu ghearele animalului pe spate, muşcat de ureche sau auzeam scuipături ameninţătoare, semn că vrea să pornească la atac. Eram obligat să mă opresc din acţiune şi să mă uit temător la fiară. Am încercat să fac dragoste ceva mai blând şi mai puţin zgomotos, dar tot fără vreun rezultat. Mau se simţea vexat că nu e băgat în seamă şi îmi ardea o gheară pe gât când îmi era lumea mai dragă.

Blonda se trezea în zori, era şefă de personal (H.R. manager, cum se recomanda ca proasta, punând accentul pe R) la un minister şi începea lucrul de la 8:00. Îmi făcea vânt şi mie tot la ore d-astea mici. Ajungeam la redacţie cu ochii cârpiţi de somn şi plin de zgârieturi. Începusem să produc reportaje la "cota de avarie", mă certam cu colegii de birou din te miri ce, eram din ce în ce mai ciufut. De vreo două ori am adormi